RRrazvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
roman
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Ploaia asta bătrână născută de pe vremea Potopului, îți provoacă idiosincrazii, căci ea răscolește indecent prin sufletul în care seninul a făcut depresie, și creează emoții deprimate.
Ploaia seamănă cu o fată bătrână, care ne impregnează ființa cu capricii de mironosiță, cu vorbele insidioase, umede, lipite dizgrațios și vâscos pe piele, căci în fata bătrână iubirea orbecăie căutând exteriorul, și, la fel, în ploaia bătrână lumina orbecăie, căutând în van seninul.
Ploaia seamănă cu o fată bătrână, care ne impregnează ființa cu capricii de mironosiță, cu vorbele insidioase, umede, lipite dizgrațios și vâscos pe piele, căci în fata bătrână iubirea orbecăie căutând exteriorul, și, la fel, în ploaia bătrână lumina orbecăie, căutând în van seninul.
Pe textul:
„ploaia asta..." de Daniela Luminita Teleoaca
0 suflu
ContextDacă Narcis s-a îndrăgostit de imaginea sa reflectată în apa fântânii, tu te-ai uitat în apa cristalină a râului și ce-ai văzut nu te-a încântat, poate fiindcă reflexia apei nu redă fidel imaginea chipului tău crâncen.
Sub ispita frumosului, te-ai risipit în spațiile divinului, de unde te-ai întors cu un cadou oferit sufletului : o estetică a lăuntricului și o arhitectură grandioasă, maiestuoasă, somptuoasă, a sinelui.
Sub ispita frumosului, te-ai risipit în spațiile divinului, de unde te-ai întors cu un cadou oferit sufletului : o estetică a lăuntricului și o arhitectură grandioasă, maiestuoasă, somptuoasă, a sinelui.
Pe textul:
„autocontemplare" de Dumitru Sava
0 suflu
ContextAi scris o poveste lirică remarcabil implantată în spațiu și timp, care are o parte expresivă ocolind înțelegerea oarbă a realului invadat de simulacre și absurdul ce bântuie prin ungherele reci ale logicului infestat de abstract, și o parte enunțiativă, care o completează pe prima.
Singurătatea străbate paradoxul de a nu fi singură în intimitate, ci împreună cu eurile, sinele și gândurile tale, iar când pleacă singurătatea, niciodată definitiv, vine socialul care are alte caracteristici existențiale.
Singurătatea străbate paradoxul de a nu fi singură în intimitate, ci împreună cu eurile, sinele și gândurile tale, iar când pleacă singurătatea, niciodată definitiv, vine socialul care are alte caracteristici existențiale.
Pe textul:
„Tratat despre singurătate" de Ana Urma
0 suflu
ContextAmintirile fac din întâmplări vii imagini neînsuflețite, așa cum gândurile fac din realitate o lume de idei suprasensibile, separată de lumea realității exterioare prin meditații și introspecții, așa cum lumina este separată de întuneric, astfel că lăuntricul este guvernat de legile științei spiritului.
O poezie care s-a scurs prin clepsidra timpului, măsurând zvâcnirile liricului.
O poezie care s-a scurs prin clepsidra timpului, măsurând zvâcnirile liricului.
Pe textul:
„încă se mai poate" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextVALENTIN
Sunt măgulit, flatat și impresionat de comentariul tău, care dovedește înțelegere și aprofundare față de reflexiv, gnomic și manifestările spiritului și psihicului, privite din perspectivele părții întunecate a lumii.
PS : Nu știu și nu pot înțelege de ce această poezie reflexivă a fost pusă pe Atelier, nu are nimic superficial în ea.
Sunt măgulit, flatat și impresionat de comentariul tău, care dovedește înțelegere și aprofundare față de reflexiv, gnomic și manifestările spiritului și psihicului, privite din perspectivele părții întunecate a lumii.
PS : Nu știu și nu pot înțelege de ce această poezie reflexivă a fost pusă pe Atelier, nu are nimic superficial în ea.
Pe textul:
„Stările timpului. Minunile" de razvan rachieriu
De îmbunătățit0 suflu
ContextPoezia e chipul unui copil absorbit de jocul ingenuu, sensibilitatea atinsă de valurile mării, cafeaua în care cauți plăcerea, aerul prin care vântul despletește lumina, iubirea uitată într-un colț al despărțirii și regăsită în ochi, cerul îngreunat de substanța lirismului, urmele tălpii în formă de inimă, sărutul după ceartă, confesiunea sinceră în fața sufletului, necuprins și nesfârșit, convertire la sublim.
Așa cum a remarcat poeta ce m-a precedat, din definițiile lirice și expresive ale poeziei se poate scrie o plachetă.
Așa cum a remarcat poeta ce m-a precedat, din definițiile lirice și expresive ale poeziei se poate scrie o plachetă.
Pe textul:
„Poezia e " de Alina Maria Ivan
0 suflu
ContextNimicul, insignifiantul și corpusculul se străduie să nască prin efort comun micimea, plină de găuri în care cad derizoriul și iluzoriul mioape, ale căror priviri nu pot pătrunde în lumină și se odihnesc în întunericul în care zi de zi se cunună o prăpastie cu o groapă comună.
Să nu ne aruncăm cu pumnii strânși și capul înainte, să pipăim golul, să vedem dacă este mic sau mare, lichid sau solid, elastic sau dur, și să ne asigurăm că putem ieși din el.
Să nu ne aruncăm cu pumnii strânși și capul înainte, să pipăim golul, să vedem dacă este mic sau mare, lichid sau solid, elastic sau dur, și să ne asigurăm că putem ieși din el.
Pe textul:
„Hulubii hulpavi." de Bot Eugen Iulian
0 suflu
ContextVALENTIN
Secțiunea a treia la care te referi ține de lumea macabră, lugubră, în care timpul și realitatea degenerează și interferează într-un spațiu funebru și funerar (așa cum am descris-o în prima secțiune), iar zombii și strigoii fac parte, firesc, din acest spațiu.
O poezie plină de bun-simț este proastă.
Cu prietenie, Răzvan.
Secțiunea a treia la care te referi ține de lumea macabră, lugubră, în care timpul și realitatea degenerează și interferează într-un spațiu funebru și funerar (așa cum am descris-o în prima secțiune), iar zombii și strigoii fac parte, firesc, din acest spațiu.
O poezie plină de bun-simț este proastă.
Cu prietenie, Răzvan.
Pe textul:
„Înaintea nașterii timpului. Zombii și strigoii" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextLumea în care sunt puzderie de ochi închiși, puzderie de lumini părăginite, care nu mai luminează, puzderie de nefiinduri frumoase în simulacrul lor ca niște vampe, puzderie de umbre cocoțate pe verticalul strâmbat de greutățile cumulate ale negativităților, și care privește cu un singur ochi de forma unei luni versatile, iar cu celălalt ochi privește încontinuu neantul, o astfel de lume ar trebui răsturnată și trăită invers.
Nu mă mai uit cu un ochi înspre neant, ci cu amândoi ochii înspre poezia ta.
Nu mă mai uit cu un ochi înspre neant, ci cu amândoi ochii înspre poezia ta.
Pe textul:
„moonlight sonata " de Silvia Goteanschii
0 suflu
ContextVinovăția de a fi ne face să urcăm muntele vizibil doar din perspectiva ființării noastre, cu indezirabilitatea și stigmatul în spate, și atunci lumile spirituale recapitulează viața proscrisă de pervertiri repetate, și ne atrag în spațiile lor prin mantra spiritului.
Din irișii tăi se desfac demoni, încleștând gura din care țâșnesc consoanele pecetluind muțenia, ca o formă de frondă atât împotriva adevărurilor neconvenabile, cât și a minciunilor iluzorii.
Din irișii tăi se desfac demoni, încleștând gura din care țâșnesc consoanele pecetluind muțenia, ca o formă de frondă atât împotriva adevărurilor neconvenabile, cât și a minciunilor iluzorii.
Pe textul:
„Vinovăția de a fi" de Valentin Irimia
0 suflu
ContextE bine că îți dorești o mulțime de lucruri, căci posesia lor atrage bună-dispoziția, chiar dacă unele din dorințe sunt comune cu ale iubitului, însă cele mai importante vise, tangibile sau nu, se leagă de fericire și sănătate.
Ce nu-ți dorești sigur, ar fi, pe lângă multe altele, să fii traversată de boală, să nu mai scrii poezii, să se destrame iubirea, să fii devastată de timpul care și-a pierdut ușurătatea și continuitatea, și care atrage după el plictisul și deprimarea, care eliberează un urlet ca un talaz prăvălit peste ființă.
Ce nu-ți dorești sigur, ar fi, pe lângă multe altele, să fii traversată de boală, să nu mai scrii poezii, să se destrame iubirea, să fii devastată de timpul care și-a pierdut ușurătatea și continuitatea, și care atrage după el plictisul și deprimarea, care eliberează un urlet ca un talaz prăvălit peste ființă.
Pe textul:
„propunere" de Dorina Șișu
0 suflu
ContextMi-au plăcut versurile :
Părul femeii din viața mea
mi se răsfiră prin vene.
Între voi stau închise și izolate vorbele nespuse, care ar putea limpezi relația și clarifica eventualele probleme de cuplu.
Actul de a despleti părul în oglindă atinge senzualul, care coboară din cerul creat de substanța și dimensiunea spiritului, o liniște erotică peste sentimentele angrenate în mecanismul complex al iubirii.
Părul femeii din viața mea
mi se răsfiră prin vene.
Între voi stau închise și izolate vorbele nespuse, care ar putea limpezi relația și clarifica eventualele probleme de cuplu.
Actul de a despleti părul în oglindă atinge senzualul, care coboară din cerul creat de substanța și dimensiunea spiritului, o liniște erotică peste sentimentele angrenate în mecanismul complex al iubirii.
Pe textul:
„La oglindă" de Simion Cozmescu
0 suflu
ContextAi făcut din iubire baladă, în care ai pus dorul, sonată, cântată pe strunele eroticului, lied, ca o zvâcnire muzicală a fiorilor, jazz nebun, descris de tornada haotică a sentimentelor disonante, te-ai hazardat și ai investit în iubire toată viața, și dacă o pierzi, te pierzi pe tine însuți, într-un gol care a înghițit totul.
Mă așteptam la profunzime, căci tematica iubirii are conexiuni multiple și o poți trata din diverse perspective.
Mă așteptam la profunzime, căci tematica iubirii are conexiuni multiple și o poți trata din diverse perspective.
Pe textul:
„te cânt iubito dimineața" de paparuz adrian
0 suflu
ContextCând înainte sunt doar obstacole, stânci verticale imposibil de escaladat, abisuri, ai învățat să mergi înapoi, să ajungi la bifurcații și să alegi alt drum, care a fost curățat de cel care te succede.
Ce bine ar fi să putem face ca timpul să meargă spre înapoi, spre vârsta copilăriei, în care o fericire puerilă și ingenuă se strecura în joc, căci la maturitate intrăm într-un păienjeniș al umbrelor, prefigurând neantul.
Ce bine ar fi să putem face ca timpul să meargă spre înapoi, spre vârsta copilăriei, în care o fericire puerilă și ingenuă se strecura în joc, căci la maturitate intrăm într-un păienjeniș al umbrelor, prefigurând neantul.
Pe textul:
„Copilul ară trupul" de luis ionut popa
0 suflu
ContextUn foc purificator te străbate, arzând lesturile, mâzga și mizeria existențiale, cu corpul plasat într-o atmosferă de mir și tămâie, prin care coboară cohorte de îngeri, pavând cu lumină drumul în ruină.
Când gândul devine vină, în tine sucombă omul înecat în fluidul exasperării ce inundă toți porii fiindului, și dacă minunea bucură zorii, ea este suficientă pentru a înlocui nemurirea.
Când gândul devine vină, în tine sucombă omul înecat în fluidul exasperării ce inundă toți porii fiindului, și dacă minunea bucură zorii, ea este suficientă pentru a înlocui nemurirea.
Pe textul:
„Rugă" de petre ioan cretu
0 suflu
ContextNesfârșitul activează mecanismele cosmice pentru a funcționa mișcând toată materia din univers, pe când sfârșitul este supus unor mecanisme desuete, îmbătrânite, erodate și lasă în mișcarea sa către nefiind, umbre de oameni acoperind integral efemerul și finitudinea, care, prin frecarea de inutil, zadarnic și derizoriu, își încetinesc deplasarea prin spațiile destinului, pregătind și instruind sufletul pentru a fi supus karmei, transformând neantul dintre două întrupări în substanță psihedelică și spirituală.
Poezia alunecă frumos, nesilențios, cu cuvintele supuse frecării gândurilor, înspre nesfârșit.
Poezia alunecă frumos, nesilențios, cu cuvintele supuse frecării gândurilor, înspre nesfârșit.
Pe textul:
„cum aș putea să justific neantul dintre două întrupări" de Tudor Gheorghe Calotescu
0 suflu
ContextPoetul, rană mișcătoare pe care presară pudră de poezii pentru a se cicatriza, fotografiază cu privirea transcendența din interstițiile realității, apoi își caută adevărul crestând cuvintele, cu miezul lor format din gânduri gnomice, rezistente la intemperiile falsului, minciunii și echivocului.
Când întunericul este prea mare, prea dens, își strigă pe nume îngerul, care, fâlfâind aripile, îl destramă.
Când întunericul este prea mare, prea dens, își strigă pe nume îngerul, care, fâlfâind aripile, îl destramă.
Pe textul:
„O rană" de Costel Stancu
0 suflu
ContextMăsori distanța dintre tine și umbră, este aceeași distanță ca între lumină și întuneric, între fericire și nefericire, între sănătate și boală, și-ncet cobori înlăuntru, în care emoțiile, afectele, stările, eurile s-au retras în sine, al cărui orizont devine iridescent.
Te expui singurătății, a cărei ploaie spală mizeria depusă de social, ce atrage după ea liniștea, și ai înzestrat viața cu două oglinzi, în una se reflectă ceea ce ai fost și în cealaltă ceea ce ești, căci existența schimbă anotimpul.
Te expui singurătății, a cărei ploaie spală mizeria depusă de social, ce atrage după ea liniștea, și ai înzestrat viața cu două oglinzi, în una se reflectă ceea ce ai fost și în cealaltă ceea ce ești, căci existența schimbă anotimpul.
Pe textul:
„din umbrele unui alt anotimp" de Teodor Dume
0 suflu
ContextDupă un da la te iubesc, se inserează virgula, după care urmează așteptarea a ceva pe care nu l-am înțeles din poezie, în spațiul căreia se deschid goluri alimentate de adevăruri (când adevărurile creează plinuri, umplu golurile create de falsitate), apar pisoi bezmetici și căței electrici.
O poezie în care se învălmășește vegetalul ilogicului, de care uneori liricul are nevoie pentru a se exprima printr-o dihotomie față de proză.
O poezie în care se învălmășește vegetalul ilogicului, de care uneori liricul are nevoie pentru a se exprima printr-o dihotomie față de proză.
Pe textul:
„Virgulă" de Simion Cozmescu
0 suflu
ContextMi-a plăcut imaginea : îi spală asfaltul din obraji, pe care circulă mașinile charismei ; prin naștere ne dezbrăcăm de animale și ne îmbrăcăm în pielea oamenilor, ne instalăm algoritmul gândurilor, Dumnezeu face din viață o poezie nesfârșită pe care o terfelim și o impregnăm cu mâzgă, mizerie existențiale, căci nu ne place ingenuitatea, sensibilitatea și elevația ei, și după ce o tăiem în fragmente cu care ne tapetăm pereții elucubrațiilor noastre, ne aruncăm în realitate și ne plângem că este fadă, anostă, ternă și copleșitoare.
Pe textul:
„[cei mai mulți găsesc un scrijelit pe asfalt]" de Daniel Dăian
0 suflu
Context