Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

propunere

1 min lectură·
Mediu
oare de ce să plângi?
de ocazie sunt clătinările de care vorbesc toți
arată-mi pe cineva care nu se clatină
și-atunci abia am să cred în toate semnele de întrebare
dar fără răspunsuri
nu mă întreba ce-mi doresc
sunt în stare să-ți fac ditamai lista
te-ai plictisi citind la ea
poate că unele din dorințe sunt comune
ai să-mi spui că semănăm
întreabă-mă ce nu-mi doresc
îți voi răspunde printre picături de anotimpuri
printre ore trecute de fix
printre oameni
și printre degete răsfirate spre cer
melancolia asta nu a omorât pe nimeni
doar că ciugulim împreună dureri
fără să privim înainte ca doi pieduți
să închidem ochii?
ok dar înainte toarnă ceva în cănile astea de ieri
și-apoi ne vom pierde în urlet pe valuri
30 octombrie 2014
022.664
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
129
Citire
1 min
Versuri
22
Actualizat

Cum sa citezi

Dorina Șișu. “propunere.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dorina-sisu/poezie/14058866/propunere

Comentarii (2)

Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu✓
E bine că îți dorești o mulțime de lucruri, căci posesia lor atrage bună-dispoziția, chiar dacă unele din dorințe sunt comune cu ale iubitului, însă cele mai importante vise, tangibile sau nu, se leagă de fericire și sănătate.
Ce nu-ți dorești sigur, ar fi, pe lângă multe altele, să fii traversată de boală, să nu mai scrii poezii, să se destrame iubirea, să fii devastată de timpul care și-a pierdut ușurătatea și continuitatea, și care atrage după el plictisul și deprimarea, care eliberează un urlet ca un talaz prăvălit peste ființă.

0
@dorina-sisuDȘDorina Șișu✓
suntem pe marginea unei realități care se îngână, greu de înțeles, cu fantasticul. mulți vor contesta dorința ta, chiar și viața ta. mulți te vor judeca. tu continui să-ți dorești să nu-ți mai dorești nimic. stai așa, năucit de-atâta umanitate bolnavă și te adâncești în praful judecăților de parcă ți s-ar cuveni cu adevărat. totul a devenit prea direct. la limită nu mai putem spune că se află nimic. totul există dincolo de limită. iată valoarea timpului nostru: un tichet de dus pe culmile disperărilor. nu-i nimic, acolo vom merge împreună, dar separați prin moleculele proprii.
vă mulțumesc, domnule Rachieriu, pentru dialog!
0