Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

propunere

1 min lectură·
Mediu
oare de ce să plângi?
de ocazie sunt clătinările de care vorbesc toți
arată-mi pe cineva care nu se clatină
și-atunci abia am să cred în toate semnele de întrebare
dar fără răspunsuri
nu mă întreba ce-mi doresc
sunt în stare să-ți fac ditamai lista
te-ai plictisi citind la ea
poate că unele din dorințe sunt comune
ai să-mi spui că semănăm
întreabă-mă ce nu-mi doresc
îți voi răspunde printre picături de anotimpuri
printre ore trecute de fix
printre oameni
și printre degete răsfirate spre cer
melancolia asta nu a omorât pe nimeni
doar că ciugulim împreună dureri
fără să privim înainte ca doi pieduți
să închidem ochii?
ok dar înainte toarnă ceva în cănile astea de ieri
și-apoi ne vom pierde în urlet pe valuri
30 octombrie 2014
022.588
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
129
Citire
1 min
Versuri
22
Actualizat

Cum sa citezi

Dorina Șișu. “propunere.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dorina-sisu/poezie/14058866/propunere

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
E bine că îți dorești o mulțime de lucruri, căci posesia lor atrage bună-dispoziția, chiar dacă unele din dorințe sunt comune cu ale iubitului, însă cele mai importante vise, tangibile sau nu, se leagă de fericire și sănătate.
Ce nu-ți dorești sigur, ar fi, pe lângă multe altele, să fii traversată de boală, să nu mai scrii poezii, să se destrame iubirea, să fii devastată de timpul care și-a pierdut ușurătatea și continuitatea, și care atrage după el plictisul și deprimarea, care eliberează un urlet ca un talaz prăvălit peste ființă.

0
@dorina-sisuDorina Șișu
suntem pe marginea unei realități care se îngână, greu de înțeles, cu fantasticul. mulți vor contesta dorința ta, chiar și viața ta. mulți te vor judeca. tu continui să-ți dorești să nu-ți mai dorești nimic. stai așa, năucit de-atâta umanitate bolnavă și te adâncești în praful judecăților de parcă ți s-ar cuveni cu adevărat. totul a devenit prea direct. la limită nu mai putem spune că se află nimic. totul există dincolo de limită. iată valoarea timpului nostru: un tichet de dus pe culmile disperărilor. nu-i nimic, acolo vom merge împreună, dar separați prin moleculele proprii.
vă mulțumesc, domnule Rachieriu, pentru dialog!
0