Poezie

moonlight sonata

1 min lectură·2 noiembrie 2014

Mediu

Mi se strâmbă moartea în penumbră,

frumoasă ca un șacal

Tabaqui -

numai mama știe cât de mult o plac

pe furiș.

Orice mamă știe, nu-i lumină

în junglă, cum nici în ochii mei nu-i

niciun iubit –

poate doar un câine cu o mâță-n sac.

Luna se ridică pe acoperiș.

O mie de ochi cresc dintr-o neghină.

Poate într-alt vis aș fi vrut la tine,

dar nu-i loc de bine

în acest posac. Nu e nimeni, nimeni,

numai vântul care,

neavând ce face, zgârie-un afiș. Brr.

Niște bătrânei, care nu există,

amorțesc pe bancă, se prefac în zmei.

Au avut o pensie și-acum o poveste.

Pentru mine luna este din metal,

pentru tine luna este

din femeie, pentru dânșii luna e din

cașcaval. Gol, asta este luna

pentru cei uciși. Mama lui de câine !

Numai Tabaqui bântuie

prin lume, lumea mea în care

nu-i nicio lumină, numai ochi închiși.

022.936

Despre aceasta lucrare

Autor: Silvia Goteanschii
Tip: Poezie
Cuvinte: 151
Citire: 1 min
Versuri: 27
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Silvia Goteanschii. “moonlight sonata .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-goteanschii/poezie/14059094/moonlight-sonata

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

RR razvan rachieriu✓3 nov. 2014

Lumea în care sunt puzderie de ochi închiși, puzderie de lumini părăginite, care nu mai luminează, puzderie de nefiinduri frumoase în simulacrul lor ca niște vampe, puzderie de umbre cocoțate pe verticalul strâmbat de greutățile cumulate ale negativităților, și care privește cu un singur ochi de forma unei luni versatile, iar cu celălalt ochi privește încontinuu neantul, o astfel de lume ar trebui răsturnată și trăită invers.
Nu mă mai uit cu un ochi înspre neant, ci cu amândoi ochii înspre poezia ta.

SG Silvia Goteanschii✓8 nov. 2014

imi venea ieri sa fac glumitze vis a vis de amandoi ochii
:) dar cum azi nu mai
iti
ms, Razvan