Poezie
Vinovăția de a fi
1 min lectură·
Mediu
îmbrățișat în culorile arșiței
îmi abat cumpătul prin marile somnuri
nimeni nu mă cheamă
nimeni nu îmi răsfoiește întoarcerile
din pupilele mele se desfac demoni
din buze scapără consoane
ce vor curba albul așteptării
fiecare secundă
e un rai din care sunt alungat
ca niște cumpene goale
ritmările venelor mele
înalță către adevăr
vinovăția de a fi
dar între timp
mi-au mai crescut câteva începuturi
anii deși
anii rari
îmi acoperă izbăvitor fiecare jind
023.026
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Valentin Irimia
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 74
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Valentin Irimia. “Vinovăția de a fi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valentin-irimia/poezie/14059102/vinovatia-de-a-fiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
destul de complexe si amestecate starile si trairile mele personale...si de multe ori destul de confuze. Multumesc sortii ca ai aparut Razvan si reusesti sa mi le mai deslusesti tu oarecum prin analize si explicitari mai mult decat competente si pertinente. Pretuire!
0

Din irișii tăi se desfac demoni, încleștând gura din care țâșnesc consoanele pecetluind muțenia, ca o formă de frondă atât împotriva adevărurilor neconvenabile, cât și a minciunilor iluzorii.