Poezie
Luceferi în cușcă
1 min lectură·
Mediu
încă mai știu
să calc pe somnul silabelor
să-mi grăbesc iernile
printre umbrele de azi și umbrele de mâine
rog definitivul să-mi ierte tâmplele
mi-am cheltuit și ultimele atingeri
ca pe niște poveri trăite și netrăite
în fața pădurii din care izvorăsc nopțile mele
s-au strâns prea multe jurăminte
s-au schimbat prea multe alfabete
de când îmi aștept rândul la uitare
cineva a închis într-o cușcă de ger
câțiva luceferi bolnavi de mirare
cineva murdărește liniștea
cu amintirile mele despre păcat
acum dacă vreți
îmi puteți bate inima în cuie
pe spatele icoanei la care mă rog
e o altă icoană care piere de nepăsare
sunt atâtea anotimpuri nelocuite
gândurilor mele le este frig
respirația lor se retrage din calendare
să-mi aducă aminte
că n-am visat cât ar fi trebuit
043142
0
sub umbra pașilor nu-i mult nu-i puțin
tâmplele duc mereu poveri de izvoare
în nopți nedormite
și ce dacă bolovani luceferii par
în cușcă de ger
pe spatele icoanei de rugă
și-n cuie bătută inima tot va încălzi
gândurile unor noi calendare de vis...
cu urări de bine
pentru anul ce vine,Ioan.