RRrazvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
roman
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
VALENTIN
Creația intră în categoria poezii filozofice, o categorie mai aparte, dar asta nu-i știrbește valoarea, însă, cum nu ai tangență cu filozofia, te înțeleg, pentru tine poezia e o adunătură de cuvinte abstracte, generând ridicolul, care nu are nicio legătură cu sinceritatea.
Creația intră în categoria poezii filozofice, o categorie mai aparte, dar asta nu-i știrbește valoarea, însă, cum nu ai tangență cu filozofia, te înțeleg, pentru tine poezia e o adunătură de cuvinte abstracte, generând ridicolul, care nu are nicio legătură cu sinceritatea.
Pe textul:
„Ridicolul și sinceritatea" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextParanoizii își poartă crucea proscrisă cu ei tot timpul, în minte haosul s-a încuibat, divizând rațiunea în corpusculii anormalității, obnubilarea, dezabuzarea și debusolarea reverberează haotic în schizofrenii, al căror hohot ilogic înlocuiește plânsul, au momente când scânteiază puternic, însă apoi încet încet se sting.
Lumina din ochii paranoizilor a făcut loc morbidului și patologicului, doar medicamentele sunt parâmele ce le leagă existența de realitate.
Lumina din ochii paranoizilor a făcut loc morbidului și patologicului, doar medicamentele sunt parâmele ce le leagă existența de realitate.
Pe textul:
„Paranoid" de petre ioan cretu
0 suflu
ContextTărâmul speranței se întinde până la marginile ființării, care oferă o perspectivă viabilă omului ce s-a debarasat de angoase prin curaj, de anxietăți prin liniște și de obnubilări prin entuziasm.
Zilele au aceeași structură, încorporând omul și existența sa, și cu toate acestea, zilele nu sunt duplicate, nu sunt multiplicate la xerox, în fiecare zi apar noi oportunități, iar cea optimală este aleasă de liberul arbitru.
Zilele au aceeași structură, încorporând omul și existența sa, și cu toate acestea, zilele nu sunt duplicate, nu sunt multiplicate la xerox, în fiecare zi apar noi oportunități, iar cea optimală este aleasă de liberul arbitru.
Pe textul:
„bosonul higgs" de Anghel Geicu
Recomandat0 suflu
ContextVerbele poeziei pulsează subtil, alambicat, dens și complex, uneori poezia mi se pare prea grea, nu se poate susține pe ea însăși și cade într-un spațiu eclectic, ochii poetici reflectă o perspectivă vastă în care se experimentează hipnoza luminii.
O poezie în care nevăzutul se descompune într-o mixtură în care se întrevăd neînțelesul, inexplicabilul și necunoscutul, străbătute de căutarea beatitudinii.
O poezie în care nevăzutul se descompune într-o mixtură în care se întrevăd neînțelesul, inexplicabilul și necunoscutul, străbătute de căutarea beatitudinii.
Pe textul:
„Extrase din jurnalul de mâine" de Maria Elena Chindea
0 suflu
ContextDiagonala perfecțiunii divide materie și spirit, taie corpul în punctul finitudinii, crestează devenirea cu un bisturiu de flăcări, iar principiul transformării cu efect transfigurator străbate ca o cometă spațiile ființiale, refuzând alinierea cuminte la fatalitate, pe care o diluează destinul prin pelerinajele dionisiace în caleidoscopul unui timp în care converg toate luminile, scurtcircuitând dimensiunile inutilității.
Felicitări, poezia ta a ieșit prima la cursa valorii, fiind cea mai bună pe ziua de azi.
Felicitări, poezia ta a ieșit prima la cursa valorii, fiind cea mai bună pe ziua de azi.
Pe textul:
„Cuvântul care nu traduce lumina " de Maria Elena Chindea
0 suflu
ContextUnii fac echilibristică în viață pe o lamă de cuțit, se pot taie, devin debusolați, prin gura lor haosul vorbește, și atunci se aruncă orbește în religie, însă biserica toată a devenit o imensă salină.
Ai măturat de praf ateu numele tău înscris în cercul credinței, care din păcate se rostogolește pe o pantă descendentă, căci lumea a căzut în dizgrație, iar divinul o consideră indezirabilă.
Ai măturat de praf ateu numele tău înscris în cercul credinței, care din păcate se rostogolește pe o pantă descendentă, căci lumea a căzut în dizgrație, iar divinul o consideră indezirabilă.
Pe textul:
„jurământ de s(u)punere" de enea gela
0 suflu
ContextLiniștea ta are zgardă, o duci cu lesa printre emoții letargice, iar tumultului îi pui botniță, pentru a nu mușca viața, care își exhibă enormitățile, diformul și grotescul, cu flexibilitatea ei ruginită la articulații, iar prostia din existență stă neclintită drept în fața noastră, ca un obstacol.
Să inventăm un simulacru pus pe piedestalul irealului, cu care să atragem înfrângerea înspre zonele nimicului, pentru ca nimicul s-o acopere complet.
Să inventăm un simulacru pus pe piedestalul irealului, cu care să atragem înfrângerea înspre zonele nimicului, pentru ca nimicul s-o acopere complet.
Pe textul:
„Joanna, avem probleme " de Silvia Goteanschii
0 suflu
ContextÎn visul tău anii acopereau incomplet sfârșitul, ale cărui halucinații aduceau înspăimântarea și grotescul în fața noastră, în visul tău ai reușit să îmblânzești sălbăticia păcatelor cronice și patologice, în visul tău bezna devenea neimportantă, înlocuită cu o lumină difuză, în visul tău timpul așeza în ordine aleatoare tinerețea și bătrânețea, în visul tău fantezia erotică a atins un orgasm paroxistic.
Am intrat în visul unei poezii de dimineață.
Am intrat în visul unei poezii de dimineață.
Pe textul:
„[în visul meu deveneai din ce în ce mai mică]" de Daniel Dăian
Recomandat0 suflu
ContextEUGEN
Mi-ar plăcea să mă citești mereu.
Mi-ar plăcea să îmi comentezi toate poeziile și maximele.
Mi-ar plăcea să îmi crească nivelul.
Mi-ar plăcea să se maximizeze amplitudinea creației.
Mi-ar plăcea să realizez o simbioză între fericire și creație.
Dar ție ce ți-ar plăcea ?
Mi-ar plăcea să mă citești mereu.
Mi-ar plăcea să îmi comentezi toate poeziile și maximele.
Mi-ar plăcea să îmi crească nivelul.
Mi-ar plăcea să se maximizeze amplitudinea creației.
Mi-ar plăcea să realizez o simbioză între fericire și creație.
Dar ție ce ți-ar plăcea ?
Pe textul:
„Suflet de sticlă și suflet de lumină" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextO poezie laborioasă, maiestuoasă și generoasă, care fuge de platitudine și clișee pentru a atinge profunzimile subtile, este dotată cu comparații prodigioase și neobișnuite, în imanența ei vibrează intens viața destrămând somnolența diurnă cotidiană.
Te gândești la lucruri mărunte, însă din însumarea lor se schițează o viață funcționând cu motoarele în plin, scrisul te adoră, din moment ce ți-a ieșit așa de bine poezia.
Te gândești la lucruri mărunte, însă din însumarea lor se schițează o viață funcționând cu motoarele în plin, scrisul te adoră, din moment ce ți-a ieșit așa de bine poezia.
Pe textul:
„breaking news cu ce se întîmplă în mine" de emilian valeriu pal
0 suflu
ContextMi se pare o anomalie dizgrațioasă și dezgustătoare ultimul vers, parcă umple viața cu dejecții, care și-așa are uneori miros de vomă, însă nu tot timpul, uneori își țese figurile geometrice peste o realitate care face eforturi disperate de a omogeniza fragmentele eterogene ale existenței.
Stomacul transmite semnale că berea și cafeaua băute în exces parcă ar vrea să fugă-n lume.
Nu-mi place titlul, violul are conotații negative.
Stomacul transmite semnale că berea și cafeaua băute în exces parcă ar vrea să fugă-n lume.
Nu-mi place titlul, violul are conotații negative.
Pe textul:
„ne violăm singuri" de Vasile Munteanu
0 suflu
ContextDacă viața ajunge până la genunchi, de la genunchi la creștet se întinde nefiindul, iar când oscilațiile lor se ating se produce iluminarea.
Tu ești un anonim cu lacrimi, însă în lacrimi descoperim poeziile care te diferențiază de ceilalți, vocația lirică te face cunoscută, iar viața supusă mântuirii deschide o perspectivă transcendentală și divină.
Totuși parcă poeziei îi lipsește ceva, creează impresia că e neterminată și nu a spus totul.
Tu ești un anonim cu lacrimi, însă în lacrimi descoperim poeziile care te diferențiază de ceilalți, vocația lirică te face cunoscută, iar viața supusă mântuirii deschide o perspectivă transcendentală și divină.
Totuși parcă poeziei îi lipsește ceva, creează impresia că e neterminată și nu a spus totul.
Pe textul:
„un anonim" de Dorina Șișu
0 suflu
ContextGestionăm utopii , religii, credințe, din utopii creăm falanstere care se frâng la contactul cu realitatea, din religii modelăm anateme prin care curg sacrilegiile, din credințe extragem principii ale ateismului ce se îndoiește de toate cu excepția materiei vizibile.
Neobișnuitul și nefirescul sunt apanajul filozofilor și poeților, căci vulgul se mulțumește să ființeze în firesc, considerând că ceea ce nu cunoaște sau perturbă monotonia somnolentă este inutil.
Neobișnuitul și nefirescul sunt apanajul filozofilor și poeților, căci vulgul se mulțumește să ființeze în firesc, considerând că ceea ce nu cunoaște sau perturbă monotonia somnolentă este inutil.
Pe textul:
„Gest" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
ContextVALENTIN
Ãsta nu-i comentariu, căci ce poți comenta din trei cuvinte, parcă dai cu tifla celor ce fac comentarii elaborate și meticuloase.
Ãsta nu-i comentariu, căci ce poți comenta din trei cuvinte, parcă dai cu tifla celor ce fac comentarii elaborate și meticuloase.
Pe textul:
„Suflet de sticlă și suflet de lumină" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextTeama inexplicabilă pe care o invoci ca pe un demon, nefiindul opacizând transparența realității, binele ce s-a săturat de bine și răul ce s-a săturat de rău, toate acestea îți inflamează iubirea, pe care o pui într-un buncăr, pentru a nu interacționa cu reversul ei, non-iubirea, colecționând răni de diferite mărimi și adâncimi.
Singurătatea, care pentru unii are efect de panaceu, aici mușcă, și în rana provocată de ea te depui și aștepți.
Singurătatea, care pentru unii are efect de panaceu, aici mușcă, și în rana provocată de ea te depui și aștepți.
Pe textul:
„colecționarul de răni" de Teodor Dume
0 suflu
ContextPoezia mă duce cu gândul la o succesiune fără conexiuni de haik-uri, o poezie suportabilă ca o discuție amiabilă din care lipsește virulența polemicilor, am pășit în ea și mi-a produs senzația pe care o am când intru, înfierbântat de soare, în apa mării.
O poezie cuminte ca o virgină care trage cu ochiul înspre manifestările lascive ale iubirii.
O poezie cuminte ca o virgină care trage cu ochiul înspre manifestările lascive ale iubirii.
Pe textul:
„Perspectivă" de Zaharia Ramona
0 suflu
ContextPoezia creează impresia lipsei de aderență la real, anihilând forța gravitațională, astfel încât totul alunecă într-o dimensiune haotică, aducând în primplan big bang-ul, iar abandonul pare să fie unica soluție, eul se disociază de sine, volatilizându-se, încât nu mai știi cine ești, pierdut în serenitatea adâncurilor Celuilalt loc.
Cuvintele produc vibrații eliberând energii subtile, din care se alimentează inconștient poemele.
Cuvintele produc vibrații eliberând energii subtile, din care se alimentează inconștient poemele.
Pe textul:
„Țipătul unui curcubeu" de Maria Elena Chindea
0 suflu
ContextCuvântul lacrimă a strâns runele suferinței pe care le-a aranjat în ordinea dictată de limbă, tu și eu se scriu legat în limbajul universal al iubirii, literele din care este format cuvântul copil au formele candorii și ludicului.
Cuvintele se țin de mâini pentru a înconjura poezia, căci dincolo de cuvinte se află tărâmul necuvintelor.
Cuvintele se țin de mâini pentru a înconjura poezia, căci dincolo de cuvinte se află tărâmul necuvintelor.
Pe textul:
„literele de dincolo" de Vasile Pin
0 suflu
ContextUnii trăiesc cu starea fericirii cuibărită în imanență și cred că sunt străbătuți de nefericire, alții își coafează nefericirea până capătă simulacrele fericirii, ne-am născut în contradicții care cresc în timp cochetând cu elucubrațiile, însă cine este nemuritor a supus cel puțin timpul și nu ne spune trendul pe care viața l-a urcat dinspre efemer înspre nemurire, căci viața e o sumă de întâmplări în care alternează fericirea cu nefericirea.
Se putea și mai bine și mai reflexiv și mai profund.
Se putea și mai bine și mai reflexiv și mai profund.
Pe textul:
„banalitatea fericirii si extazul apocalipselor" de Tudor Gheorghe Calotescu
0 suflu
ContextDacă unim toate stelele de pe cer cu linii, se obține o mandală, însă în inflația de figuri geometria astrală se disipează, iar veșnicia trage oblonul sideral, pentru a nu se încuiba în ea prostia imensă, adunată de la fiecare om în parte.
Fulgerul trimis de Dumnezeu dezintegrează criptele în care țipă îngerii închiși, iar cu reminiscențele lui poeții oferă luminiscențe creațiilor proprii.
Fulgerul trimis de Dumnezeu dezintegrează criptele în care țipă îngerii închiși, iar cu reminiscențele lui poeții oferă luminiscențe creațiilor proprii.
Pe textul:
„Privirea fără îngeri" de Maria Elena Chindea
0 suflu
Context