Poezie
Țipătul unui curcubeu
caligrafiile nopții
2 min lectură·
Mediu
o noapte mai grea decât gravitația mă respira
prea adânc tâmplele
se încovoiau în absențe
te pierdusem cumva înainte de primul big bang
tu nu mă știai (sau doar te prefăceai magistral) să-mi ancorezi bine umerii
realitatea aceasta îmi alunecă deseori din gene
nu mă vede
un necunoscut mi-a scotocit în dulapul artizanal al sinapselor
mi-a furat pelerina de liniște
formatată conform unui program stelar secret pielea ta mă soarbe
întorc arterele cu limba să țâșnească izvoarele
setea vâscoasă în afund mă trage
înot în aval
atingeri pastelate fibrilează mister nu pun sub lupă
deschid supapele carnea migrează ca o pisică de mare
în ape mai calde
neasemuit este timpul ce ne cuprinde în valvă
dumnezeu perfecționează în noi unul
respirația pe o singură nară
în bula îmbrățișării este loc pentru galaxii de toate nuanțele
universuri se curbează în geamăt sub coapse
boltă ridică în sâni explorarea flămândă
spaima că de voi întinde mâna de dincolo se
va întoarce doar umbră
se stinge
există o alunecare ce-ți recuperează înaltul
mi se repetă obsesiv
maeștrii de toate clasele interferează dimensiunea mea haotică
îi arde cămașa întrebărilor să eliberez
da să eliberez din strânsoarea vertebrei timpul
abandonul pare să fie unica soluție
caligrafiat sub unghia necunoscutului îmi retrag mareele
sub falange luminescente magia întregitorului
pulsează
serenitatea adâncurilor
culorile coastelor noastre amestecă atâtea vibrații
pe șevaletul iubirii
un curcubeu explodează
023.568
0
Cuvintele produc vibrații eliberând energii subtile, din care se alimentează inconștient poemele.