Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@dorina-sisuDȘ
Dorina Șișu
@dorina-sisu
Poezie

un anonim

1 min lectură·
Mediu
îmi amintesc de o viață
care-mi ajungea până la genunchi
frământam rugăminți cerului
și desenam pe trup
linia vieții
adăposteam apoi visul
și loveam cu tălpile goale nopțile
grădinile pline cu spini
mușcam pe deasupra avutului
a neavutului
înghițeam în sec
pofta mântuirii
iar groapa din care priveam lumea
devenea și mai mare
devenea casa mea
am întrebat palmele cine sunt
doar pământul a răspuns:
- tu ești un anonim cu lacrimi
decembrie 2009
042.871
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
74
Citire
1 min
Versuri
19
Actualizat

Cum sa citezi

Dorina Șișu. “un anonim.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dorina-sisu/poezie/14075310/un-anonim

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@liviu-ioan-muresanLMLiviu-Ioan Muresan✓
"înghițeam în sec/pofta mântuirii". E un poem bun, expresiv, doar că poate fi prelucrat puțin.
Ex:
"îmi amintesc de mine
îmi amintesc de o viață lungă
care-mi ajungea până la genunchi"
aș lăsa: "îmi amintesc de o viață până la genunchi"
E mai scurt, concis și exprimă la fel de mult. Lasă cititorului găsirea sensului.
Punctez însă imaginea și expresivitatea.
0
@dorina-sisuDȘDorina Șișu✓
aveți perfectă dreptate, domnule Liviu-Ioan Mureșan. probabil am vrut să extind ceva ce era extins prin cuvântul „viața”.

am modificat și vă mulțumesc din suflet pentru sugestie, steluță și atenția acordată.

cele bune!

0
@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu✓
Dacă viața ajunge până la genunchi, de la genunchi la creștet se întinde nefiindul, iar când oscilațiile lor se ating se produce iluminarea.
Tu ești un anonim cu lacrimi, însă în lacrimi descoperim poeziile care te diferențiază de ceilalți, vocația lirică te face cunoscută, iar viața supusă mântuirii deschide o perspectivă transcendentală și divină.
Totuși parcă poeziei îi lipsește ceva, creează impresia că e neterminată și nu a spus totul.
0
@dorina-sisuDȘDorina Șișu✓
și mie mi se pare că poezia e scrisă pe jumătate. cred că a venit timpul să o finalizez. nu credeți?
dacă din mine a mai rămas un nefiind locuit, voi aștepta. lacrimile s-au dus, probabil că de acea simt cum nu-mi sunt, nu sunt nici măcar pentru alții, nu-mi simt acel freamăt bun sau prost din anii 2008, 2009 sau 2010.

vă mulțumesc pentru popasul acesta atât de odihnitor!
dragi salutări, domnule Rachieriu!
0