RRrazvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
roman
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Dacă sufletele se “macină” în “moara” vieții desfăcută în neputințe și ipohondrii, mă întreb ce rămâne din ele, poate un praf albicios, care, dizolvat într-un lichid, devine substanță sufletească.
Prin “fuga” ta, “vrei să tragi cortina spre un peisaj bântuit” de demoni și îngeri pervertiți, părăsind scena și spectacolul vieții, care este când grotesc, când ilar.
Prin “fuga” ta, “vrei să tragi cortina spre un peisaj bântuit” de demoni și îngeri pervertiți, părăsind scena și spectacolul vieții, care este când grotesc, când ilar.
Pe textul:
„Voodoo" de Irina Lazar
0 suflu
ContextCeea ce “există în sufletul” tău, impalpabil, dar intuibil, poate fi un corpuscul de “eternitate”, care poate crește și amplifica dacă o luminezi cu “fulgerul” creației, și atunci, tot ce este “zbucium sufletesc”, inutilități și zădărnicii, se transformă în fervori, febrilități și vocații creatoare, pe care ne lăsăm amprentele “numelor”.
“Principiul care stă la baza atâtor ezitări”, are ca fundament eroarea și “incongruența”.
“Principiul care stă la baza atâtor ezitări”, are ca fundament eroarea și “incongruența”.
Pe textul:
„tribulatie " de Mondea Adrian
0 suflu
ContextSă-ți “deschid vulturul din ochi”, pentru a-l elibera și a-l lăsa să se înalțe pe vârful unei piramide începute, însă nesfârșită, să-ți scot “piciorul de lemn din piciorul de carne”, ca să îl lipesc unui om fără un picior, și să “înclin pământul”, pentru a te rostogoli atunci când “mersul tău nu poate să meargă”.
Nici nu îmi imaginez ce poate face “un chibrit” aprins într-o “noapte” umplută cu “benzină”.
Nici nu îmi imaginez ce poate face “un chibrit” aprins într-o “noapte” umplută cu “benzină”.
Pe textul:
„unei tăceri " de Vasile Pin
0 suflu
Context“Oamenii amestecați cu cerneala” din care se metamorfozează cuvintele, sunt “atrași de resturile discrete” pe care le-au lăsat cuvintele în drumul lor spre validarea vocației tale poetice, însă nu aș putea “să beau cu setea unui alcoolic” cerneala, poate dacă pui în ea sirop de ananas, pentru a face un cock-tail.
“Un cuvânt” atât de mare, larg, cuprinzător, încât conține toți “oamenii”, se cere cunoscut de toți, căci în el e înghesuită cunoașterea.
“Un cuvânt” atât de mare, larg, cuprinzător, încât conține toți “oamenii”, se cere cunoscut de toți, căci în el e înghesuită cunoașterea.
Pe textul:
„[doar oamenii amestecați cu cerneala]" de Daniel Dăian
0 suflu
ContextO poezie cu imagini dure, șocante, tulburătoare, cu “oglinzile” existențiale refăcute din “cioburi de carne”, care “plonjează în real” în frunte cu un sentiment “vital”, supunând celelalte sentimente.
Nu mă împac cu versul : “Câtă artă se va naște din putrezire”, căci eu consider că arta se naște din suferințe, vocații, frământări și febrilități creatoare, iar substanța ei nu descompune, ci însuflețește, transfigurează și transcende viața.
Nu mă împac cu versul : “Câtă artă se va naște din putrezire”, căci eu consider că arta se naște din suferințe, vocații, frământări și febrilități creatoare, iar substanța ei nu descompune, ci însuflețește, transfigurează și transcende viața.
Pe textul:
„Și oglinzile putrezesc" de George Pașa
0 suflu
ContextO poezie despre toamnă, care îți “vine ca o mănușă”, și între atmosfera toamnei și stările tale încărcate de reverii și feerii, se cristalizează o simbioză, iar “tabieturile, neliniștile” și rutinele tasează un drum pe care pășește nonșalant și debordant Poezia.
“Toamna își ia din tine pensula și culorile” și începe să picteze cu artă un tablou, în care în prim plan este poeta, iar în fundal, poezia.
“Toamna își ia din tine pensula și culorile” și începe să picteze cu artă un tablou, în care în prim plan este poeta, iar în fundal, poezia.
Pe textul:
„simbioză" de Daniela Luminita Teleoaca
0 suflu
ContextAi fi “putut să fii” “umbră de om care se strânge” în jurul sinelui, “o fantomă de gând” întrupată într-o entitate stranie bântuind cealaltă față a realului, “singura din aglomerație” despărțită de ceilalți prin forța conștienței, însă “despărțirea nu are sprijin”, ea alunecă înspre depărtare până se izbește de marginea dură a vieții.
“Sunt zile în care ne îndoim de toți”, iar ritmul existenței își pierde constanța și devine “o aritmie” sincopată.
“Sunt zile în care ne îndoim de toți”, iar ritmul existenței își pierde constanța și devine “o aritmie” sincopată.
Pe textul:
„ciocolată cu rom" de Ileana Popescu Bâldea
0 suflu
Context''Punctul 0 e în tine'', cristalizând nimicul ce mușcă cu dinții nimicniciei și ''mușcătura rănește'', pe care îl extirpi din lăuntru, te miști nonșalant și debordant între ''a face'' transfigurând ''materia'' în mișcare și trezind ''somnolența grea a energiei fără conștiință de sine'', care, aplicată ființei îmbibată cu torpoare, o impulsionează spre ''a face'', și ''a fi'', reverberându-și ecourile ființiale înspre ''totul'', căruia nu-i ''rămâne decât să măsoare'' infinitul.
''La intersecția'' dintre ființă, lume și poeme, ''organizezi orgii selecte de viață'', care însă sunt controlate de senzorul bunului-simț, pentru a nu degenera în lubricități și lascivități.
Cred că ai cele mai lungi versuri de pe acest site.
''La intersecția'' dintre ființă, lume și poeme, ''organizezi orgii selecte de viață'', care însă sunt controlate de senzorul bunului-simț, pentru a nu degenera în lubricități și lascivități.
Cred că ai cele mai lungi versuri de pe acest site.
Pe textul:
„Răstignită între ”a fi” și ”a face”" de Maria Elena Chindea
0 suflu
Context''Tristețile ți se par crude, lipsite de experiență'', însă toate stările cumulate prin care trecem, toate activitățile psihicului flexibil, toate întâmplările care ne străbat ființarea și toate erorile pe care le-am făcut, împreună formează experiențele vieții.
Interesantă ideea de inversare a vârstei, să ne ''naștem bătrâni, spre a muri copii''.
Interesantă ideea de inversare a vârstei, să ne ''naștem bătrâni, spre a muri copii''.
Pe textul:
„flori de măr și gust de gutuie" de Tudor Gheorghe Calotescu
0 suflu
ContextBătrânii își ''camuflează'' vârsta înaintată, cu anii ce atârnă din ce în ce mai greu în sufletul coșcovit pe alocuri, își camuflează ''boala consistentă'', își camuflează cealaltă ''jumătate de viață'', cu ''o moarte întoarsă pe dos'', care se prefigurează din ce în ce mai clar, ei se ''înpotrivesc morții'' din ''ziua de azi'' prin forța nostalgiei, proiectându-și ființa ruginită pe la articulații în trecut.
Ai folosit în mod repetat, cu intenție, în poezie cuvântul ''jumătate'', poate pentru a sugera că nimic în om nu e finalizat, că totul se continuă, că viața are puncte de suspensie.
Ai folosit în mod repetat, cu intenție, în poezie cuvântul ''jumătate'', poate pentru a sugera că nimic în om nu e finalizat, că totul se continuă, că viața are puncte de suspensie.
Pe textul:
„nowadays" de Adam Rares-Andrei
0 suflu
Context''Dorul'' de dincolo de ''ferestrele gândului'', ca un ''abur'' ce ''înviorează'', ca niște ''imbolduri'' către ceva inefabil și incitant, are gustul unui ''vin nobil'' și al respirației iubitei.
Îți cultivi ''plăcerea'' desfacută în caleidoscopul bunei-dispoziții, căci ea aduce mulțumirile spirituale și sufletești și plutește ''ca o boare înainte de ploaie, ce o respiri cu sufletul'', fiind stenică, vivifiantă și energizantă.
Îți cultivi ''plăcerea'' desfacută în caleidoscopul bunei-dispoziții, căci ea aduce mulțumirile spirituale și sufletești și plutește ''ca o boare înainte de ploaie, ce o respiri cu sufletul'', fiind stenică, vivifiantă și energizantă.
Pe textul:
„Felinar înnoptat în cuvinte" de Silviu Somesanu
0 suflu
Context''Mai ușor e să urăști'', agățat între o invidie și o discordie, căci structura omului se mulează mai ușor pe resentimente, dispreț și analiză critică, care dezvăluie defectele, suferind de cecitate la calități, pe când iubirea oscilează ''între spaima'' de a fi înșelat și ''țipătul'' pe care îl scoate dragostea pusă în fața infidelității.
Iubirea se strecoară ''într-un mâine tremurat'' de îndoieli și echivoc, pe când ura își așază zâmbetul sardonic și insolent într-un viitor robust.
Iubirea se strecoară ''într-un mâine tremurat'' de îndoieli și echivoc, pe când ura își așază zâmbetul sardonic și insolent într-un viitor robust.
Pe textul:
„ce este mai ușor: să iubești sau să urăști?" de Macovei Costel
0 suflu
ContextDragostea este un aluat, care dospește în timp, umflându-se de erotism, e frământată de decepții, dezamăgiri și deziluzii, iar tu ai făcut o rețetă din ea, în care nu ai uitat să pui mirodenii precum : suflet piperat, dor cu boia de ardei dulce sau iute, după preferință și zaharina speranțelor.
Astfel pregătită, dragostea se pune “pe tava inimii”, și aștept s-o guști, ca să-mi spui și mie cum a ieșit.
Astfel pregătită, dragostea se pune “pe tava inimii”, și aștept s-o guști, ca să-mi spui și mie cum a ieșit.
Pe textul:
„rețeta zilei" de paparuz adrian
0 suflu
ContextNu sunt de acord cu versul : “păcătoșii vor căsăpi toți pruncii”, păcătoșii își văd de păcatele lor, însă nu pot degenera atât de mult, încât să măcelărească pruncii, și nici nu împărtășesc, oricât mi-aș imagina, versul : “de moartea mea te bucuri”, de parcă ai trăi printre delincvenți, pușcăriași și oameni fără căpătâi, însă și aceștia mai au o umbră de conștiință.
Ai ratat poezia asta, însă sunt convins că te vei revanșa cu alte poezii, care sper și îmi doresc să aibă măcar o doză minimă de logică.
Ai ratat poezia asta, însă sunt convins că te vei revanșa cu alte poezii, care sper și îmi doresc să aibă măcar o doză minimă de logică.
Pe textul:
„smochine de pe trupuri " de Silvia Goteanschii
0 suflu
ContextEu nu “mă pot opri din drumul” schițat de destinul personal, pășesc înainte alegându-mi labirintul din puzderia de rețele existențiale, și încerc să transform “superbele nimicuri ale zilei”, așezate ordonat pe rafturile monotoniei, rutinei, stereotipiei, în lucruri semnificative, inducând intensitate plăcerii și pasiune hobby-urilor.
“Orașul plutește ca o banchiză” pierdut în imensitatea oceanului de lucruri, cu oamenii ce îi trasează aria urbană prin modernitate și bun-gust.
“Orașul plutește ca o banchiză” pierdut în imensitatea oceanului de lucruri, cu oamenii ce îi trasează aria urbană prin modernitate și bun-gust.
Pe textul:
„ab initio" de Laurențiu Belizan
0 suflu
ContextDacă “bărbatul șchiopăta de berea stângă”, eu mi-am rupt mâna dreaptă de toarta halbei de bere, am băut un sirop de ananas cu rondele dintr-un “pantof” pus pe piciorul stâng, despărțit de piciorul drept pe motive de nepotrivire de caracter, astfel piciorul drept, “desculț”, s-a atașat de o “femeie cu un singur pantof”, care era oloagă de un picior.
Fiindcă te “deranjează cumplit ideea de pereche”, pe care o întâlnim peste tot, inclusiv la oameni, propun să ființăm toți în Unu.
Fiindcă te “deranjează cumplit ideea de pereche”, pe care o întâlnim peste tot, inclusiv la oameni, propun să ființăm toți în Unu.
Pe textul:
„suavul urban " de Valeriu D.G. Barbu
0 suflu
ContextDiscuți cu “îngerul tău distant”, să fie mai vesel, fiindcă starea lui îți influențează în mod negativ optimismul, căci tu vrei să debordezi de energie, așezând în fiecare zi din luna octombrie “săruturi timide” pe buzele luminii, care guvernează zilele, așa cum întunericul stăpânește nopțile.
“O ceașcă cu cafea” e momentul prielnic pentru a-și face apariția pe scena vieții a plăcerii și bunei-dispoziții.
“O ceașcă cu cafea” e momentul prielnic pentru a-și face apariția pe scena vieții a plăcerii și bunei-dispoziții.
Pe textul:
„Eres" de Elena Albu
0 suflu
ContextSă cânți la pian e o artă, sonoritățile lui variate și complexe au ceva dintr-o muzică divină, și au similitudini cu o poezie, căci poetul cântă la claviatura cuvintelor, iar “sunetele nasc în noi emoții crude”, elevate, epurate de disonanțe, deschizând “sferele altor lumi”, care permit accesul la ele doar a sufletelor.
Fiecare cuvânt e o clapă ce are sunetul ei distinct, iar toate laolaltă formează o muzică poetică.
Fiecare cuvânt e o clapă ce are sunetul ei distinct, iar toate laolaltă formează o muzică poetică.
Pe textul:
„pianul" de catalina marincas
0 suflu
ContextPoetul e “liantul prin care se unesc cuvintele-n poeme”, iubirea lui e specială, diferă de pasiunea instinctuală a vulgului, are în imanența ei o magie sublimând și transfigurând fervorile erotice, având similitudini cu o “minune” întâmplată pe un tărâm imaginativ cu ajutorul poeziilor.
“Când trupul nu-și mai stăpânește hotarul”, nu se mai poate controla, atunci intră în el “prădătorii” haosului și debusolării, și te “separi de noi cum se desparte negrul de alb”.
“Când trupul nu-și mai stăpânește hotarul”, nu se mai poate controla, atunci intră în el “prădătorii” haosului și debusolării, și te “separi de noi cum se desparte negrul de alb”.
Pe textul:
„Se va întâmpla totul ca o minune" de Silviu Somesanu
0 suflu
ContextDacă am găsi “punctul de armonie”, echilibru și voință, aflat la intersecția dintre fericire și perfecțiune, entropia s-ar sincroniza cu imanența generând energii purificatoare de mâzga suferinței, iar dragostea ar spulbera obstacolele, ca “o avalanșă” uriașă.
Din păcate, ai viziunea unui “oraș descompus”, cu efluvii fetide și “mușcat dintr-o parte de toate visele”, asta ar însemna că și noi suntem descompuși, fiindcă trăim în el, totalitatea sufletelor noastre formează sufletul orașului, iar dimensiunea orașului este direct proporțională cu numărul locuitorilor săi.
Apreciez că te “mulțumești cu de toate”, că nu ești indiferent la manifestările naturii, iar viața te mulțumește oricum, cu plusurile și cu minusurile ei.
Din păcate, ai viziunea unui “oraș descompus”, cu efluvii fetide și “mușcat dintr-o parte de toate visele”, asta ar însemna că și noi suntem descompuși, fiindcă trăim în el, totalitatea sufletelor noastre formează sufletul orașului, iar dimensiunea orașului este direct proporțională cu numărul locuitorilor săi.
Apreciez că te “mulțumești cu de toate”, că nu ești indiferent la manifestările naturii, iar viața te mulțumește oricum, cu plusurile și cu minusurile ei.
Pe textul:
„atractie" de Mondea Adrian
0 suflu
Context