Poezie
Eres
erezie...
1 min lectură·
Mediu
mă proptisem de geam și așteptam
să cobori din versetul
în care m-am răstignit născocindu-te
luna alăpta prunci de nori
octombrie era cald și blând ca sărutul unui timid
te-mbiam la o ceașca de cafea
sperând cât te țin de vorbă
să nu observi
cum am să mă destram
dizolvându-mă
în fiecare înghițitură din ceașca pe care o ții în mână
spune-mi, dar, îngerul meu distant,
ce alt duh ți-a mai pulsat în artere
așa,
ca vinul roșu de mânăstire?...
sânge în sângele tău
zbatere de gând în vena din tâmplă
fie-mi liturghie și maslu
pentru duhul
care pe sine se aduce jertfa duhului tău.
031
0
Îmi place însă asocierea lunii octombrie cu sărutul blând al unui timid, luna
octombrie fiind o perioadă blândă, într-adevăr.
Dar ce m-a dezorientat total a fost invitația la cafea, în timpul căreia "mă dizolv" , sunt absorbit/ă în celălalt ÎN TIMP CE ÎL ȚIN DE VORBÃ !
Aș vrea să pot admite că e total neatent/ă , însă având această caracteristică ...de ce m-aș mai jerti acestui duh distant?
Iar versetul în care "m-am răstignit" , ca imagine , îmi pare a denatura frumusețea poeziei ,în sine.