Poezie
Alchimie
Transmutare
1 min lectură·
Mediu
Bucuria de tine umpluse încăperile,
Gâtul meu se arcuia într-un surâs timpuriu,
Un plop ne privea prin ferestre,
Cu promoroaca râzându-i, alb-sidefiu.
Tu surâdeai coapselor fine, acordând o chitară,
Eu hohoteam sub mireasma salcâmului revarsat
din inima ta,
Dintr-un timp ancestral un șaman ne visa
Și-orice reflex personal, ostenit, într-un rit
se ștergea.
O vorbă măiastră ne-a-nfășurat umbrele
Fabulos, doar în mit ni se mai aud urmele...
043
0
\"Bucuria de tine umpluse încăperile\"
\"Gâtul meu se arcuia într-un surâs timpuriu\"
\"Un plop ne privea prin ferestre\"
\"Tu surâdeai coapselor fine\"
\"Eu hohoteam sub mireasma salcâmului revarsat
din inima ta\"
\"O vorbă măiastră ne-a-nfășurat umbrele\"
musteste de dragoste poezia ta...mi-a placut!
am remarcat o mica greseala la \"acordânduti\" in loc de acordându-ti sau de ce nu \"acordând chitara\"?!...deja gerunziul e o forma destul de greoaie care stirbeste putin din muzicalitatea poeziei, acel \"ti\" din coada nu face decat sa incarce si mai mult...dar, ma rog, asta-i parerea mea, tu faci cum vrei...:)
ma bucur sa te recitesc de fiecare data...