Poezii

azi am vorbit despre moarte ca și cum deja ne privea printre frunzele sălciilor odată cu apusul fiecare aducea câte un mort și îl punea în mijlocul cercului apoi scoteam lacrimile cristalizate

EAElena Albu

0

1

un bărbat gol își mângâie coasta cu o maree citind o scoică

EAElena Albu

0

2

mă proptisem de geam și așteptam să cobori din versetul în care m-am răstignit născocindu-te luna alăpta prunci de nori octombrie era cald și blând ca sărutul unui timid te-mbiam la o ceașca de

EAElena Albu

0

3

Nu, femeile nu se răstignesc ele nu-și poartă lemnul crucii pe umeri femeile stau în genunchi și au lacrimi cu care spală picioarele bărbatului (pretext pentru ceasul din urmă când îi

EAElena Albu

0

1

Beau vinul Tău: sângele, preschimbat în văzduh, mă părăsește- nu mai aud, nu mai văd, mă pierd între-atâtea cuvinte... Duhul trist al poeziei, demult poposit pe umărul stâng, uită să-mi mai

EAElena Albu

0

2

Bărbatul meu de fructe tropicale m-a tăiat felii cu un cuțit de mătase (japoneză) pe care le-a înfipt liric în ghimbir. Apoi m-a legat la ochi cu un obi, mi-a dat să gust și mi-a cerut să

EAElena Albu

0

4

Nu am păreri de rău ca să mă certe. Dar, uneori, tristețea-mi dă târcoale - Prin simțurile tale schimbătoare, Eu nu mai pot să îți stârnesc sonete. Ce suflet fără de veșmânt te

EAElena Albu

0

0

Motanul meu de miercuri n-are turban, căci poartă cercuri în jurul inimii, aprinse de-atâtea gânduri interzise. Motanul meu de miercuri și-a zidit mustața, după ce s-a spovedit că-i mare

EAElena Albu

0

1

Când ne-am iubit cu sete - pălăria rămăsese de veghe în pridvor. Motanul roșu, gri și alb, pe lene suveran, torcea din blana vremii scări de fum. Luminile, prelungi, uitau să

EAElena Albu

0

5

El vrea o iubită elegantă - de aceea îi oferă minciuni cu branduri de succes. El vede în ea o scumpă - de aceea îi oferă tristeți de firmă. El vrea ca ea sa fie o femeie cu stil - de aceea-i

EAElena Albu

0

4

Dorința ni se încurca în gene, cafeaua o băusem și era târziu, părul meu era despletit, ție-ți era lene, hainele lunecau... nu mai știu. De vorbele sucite, în fine, am scăpat culorile -

EAElena Albu

0

4

Motanul meu a copt în vatră mere, din pomul lui Adam. Cu gând viclean și ochi scăpărători mă-ndeamnă să le întorc în mare taină, cu-obrazul de zăpadă, pieptul gol, prin focul amintirii,

EAElena Albu

0

2

După apus, la balamuc, zidurile cresc lungi, dezvelind castelane în halate și dungi. O siluetă – a ta! Coapsele înserării blând desfăcute de întuneric, conturul meu, rouă fierbinte pe

EAElena Albu

0

4

M-ai chemat să-mi vorbești despre Akita și despre Tatsuko, prințesa dragon. Oare ce spuneau pereții vegetali despre lumina din noi? Strâng între pleoape ziua aceea, îngustă lamă

EAElena Albu

0

3

O... cum luminau, cum luminau ieri ochii tăi! Agatele, sarea, sângele nostru solid, plaja, neliniști și demoni, nisipul, cioburile așteptării, rochia mea tresărind de

EAElena Albu

0

0

Iubitule, în alte vieți sau lumi, livezi de ionatan și faguri dulci ne luminară ca și-acum povestea... Și aud prin timpuri, râsul tău de-atunci în cel de azi. Tu mă privești

EAElena Albu

0

3

Intrăm în iarna camerei de veghe: zăpezi virgine, paturile albe ne leagă carnea cu un miez de vară. De undeva, din turnul altei ierni, o pasăre cu puf de scorțișoară ne strigă-ncet pe nume

EAElena Albu

0

0

Un pistol pe care scrie Alicante și niște pantofi ( pantofi de bărbat) care vor fi încălțați la o nuntă. Un pistol care vine din Alicante și niște pantofi ( pantofi de bărbat) care s-au

EAElena Albu

0

2

Pe-acasă, în insula albă, plouă din nou: căpșuni nesăbuite, pahare de topaz, turtă dulce și ceai, catifea, poezie... O boare ca de miercuri! Pe loc le-a alungat un demon cu gheruțe și

EAElena Albu

0

0

La confluențele iubirii unde dorul crește atemporal... Cum să te trezești, fără a fi rănit, din acest regat inexistent ca și Fata Morgana?! Zi după zi, luna întoarce deșteptătorul spre

EAElena Albu

0

8

În tristețea mea, dorul caută un prieten care să-l ducă la capătul oceanului... În insomnia mea, destinul caută corzile adânci ale singurătății... Tu, pasăre de argint

EAElena Albu

0

1

Eu vreau să trăiesc în dragostea ta precum delfinii în mare, pentru că valurile îmi aruncă sufletul în candela cerului și încep să exist: torță, velă cu aripi, țipăt sărat, adâncire de

EAElena Albu

0

2

În miezul piersicii - căldura, dorul, aroma ce-o strivești în cerul gurii, când tainic mă gândești. Dar eu, din spuma unui val de stele m-am ivit pe bolta ta, sub semnul lui Mercur. De

EAElena Albu

0

0

În casa mea, pe masă, o portocală se visează decojită de degetele tale. Zăpada curții, fecioară în haremul iernii, se înfioară neatinsă. Dorința, unică podoabă, în bradul de Crăciun s-a

EAElena Albu

0

4