Poezie
Lumini și umbre
din ciclul ,,Circul de nebuni\"
1 min lectură·
Mediu
După apus,
la balamuc,
zidurile cresc lungi,
dezvelind castelane
în halate și dungi.
O siluetă –
a ta!
Coapsele înserării
blând desfăcute de întuneric,
conturul meu,
rouă fierbinte pe o piersică,
frison al ploii,
tăcere.
Iluminarea din noi
inexprimabilă...
044
0
ciudat. și greu de imaginat. necredibil. chiar dacă o să susții că e de \"vină\" metafora.
balamucul o fi din alt sistem, că aici strică.
ultimul vers, deși puțin pretențios, salvează.
silvia