Poezie
Memento mori…
mie
1 min lectură·
Mediu
În tristețea mea, dorul caută un prieten
care să-l ducă la capătul oceanului...
În insomnia mea, destinul caută
corzile adânci ale singurătății...
Tu,
pasăre de argint rătăcită,
asfințitul îți e la o zvâcnire de aripă
de când te-ai născut...
2 ianuarie 2009
014.071
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Elena Albu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 42
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 9
- Actualizat
Cum sa citezi
Elena Albu. “Memento mori….” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-albu/poezie/1819681/memento-moriComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Efemerul este adâncit aici, pe nepregătite, printr-o evaluare exactă și laconică, a puținei libertăți căpătate : „Tu, / pasăre de argint rătăcită, / asfințitul îți e la o zvâcnire de aripă / de când te-ai născut...”. Un timp scurt, în care căutarea este motivul vieții (indiferent ce am mai găsit). Tristețea și singurătatea înalță poezia. Și o zboară...
0
