Poezie
Dimineți ipotetice
1 min lectură·
Mediu
![\"Image](\"http://i5.photobucket.com/albums/y165/trestia49/gal_gazebo.jpg\")
E dimineață și mi-am rătăcit sub cearșafuri,
Stiloul cu care încriptez poezii.
Trag adevărul de colțuri,
Îl înmoi în ocean și îți scriu:
,, Nisipul e o umbră,
Oftatul strecurat între noi.
Nu-i devreme, deoarece palmierii zâmbesc
Foișorului din fildeș adus de vânt.
Avem două locuri aici, săpate de vise.
Pe masă - un ceainic, din care pe rând ne turnăm
Idei, viziuni și iluzii.
Două cești și un singur pahar plin,
Mustul dorințelor, strivite și stinse, în el.
La sfârșit,
Ne vom drege -
Fiindcă ne va cuprinde, treptat,
Mahmureala acestei dimineți ipotetice.
P.S.: Sufletul nu are hartă genetică,
Nici istorie...\'\'
0104238
0
imi place foarte mult acest stil: a scrie poezie intr-o alta poezie, si impreuna atrag asupra lor numele de \"capodopera\".
simt in poezia ta un fior deosebit. e ca si cum \"e tarziu, dar inca nu s-a terminat. inca te mai astept. inca mai ai loc sa fii mai aproape si cu TINE, nu doar cu fiinta ta de mine.\" simt ca totusi iti pare rau, ca te simti vinovata atat tu, cat si cel de dupa oftatul strecurat intre voi.
iti multumesc pentru ce m-ai facut sa simt. se cam potriveste cu situatia mea