Poezie
Copilul astrelor
1 min lectură·
Mediu
Mă-ntorc din visul tău cu poala plină,
De nuferi roșii și în păr cu-o stea,
Fântâna - norul rostogolit de vânt îl oglindea,
Și grâul se-mbătase cu-o vadră de lumină.
Copilul astrelor privea din iarbă
Cum răsăritul, cerul despica.
Am risipit toți nuferii deasupra sa,
Sperând că visul tău o să-l adoarmă.
Când ațipi, i-am luat destinu-n palmă,
Și umbra pe obraz i-am sărutat...
022.638
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Elena Albu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 64
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 10
- Actualizat
Cum sa citezi
Elena Albu. “Copilul astrelor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-albu/poezie/118876/copilul-astrelorComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EACristiana, ma bucura trecerea ta pe aici!
Versul acela e o parte a unui vis.Nu l-am cautat, a venit singur :)
Versul acela e o parte a unui vis.Nu l-am cautat, a venit singur :)
0
Genul acesta de poezie e destul de greu de scris, e foarte dificil sa prinzi ideea in corsetul prozodiei fara sa o diluezi si, in acelasi timp, sa nu cazi in banal sau desuet. Nu simt ca ai reusi peste tot, dar versul ala ma innebuneste. Mi se pare rupt parca dintr-o alta poezie, mi se pare aproape clasic, l-as trece in manuale. Esti curioasa sa stii care e? Mai ca nu ti-as spune, fiindca
sunt aproape convinsa ca stii.
Totusi: Și grâul se-mbătase cu-o vadră de lumină