Poezie
Armaghedon
Torna, torna , fratre
1 min lectură·
Mediu
Întoarce-te, întoarce-te, frate
Ne-ncearcă iarăși o vreme vicleană
Din apus au năvălit scarabeii
Iar frunza secundei bolnavă-i de mană
Hambarul din inima lumii e gol
Căci ploile gem în retorte legate
Prin colbul atâtor canoane aprinse
Se furișează demența în sate
Ne pleacă seva țărnii-n bejanie
Iar norocul, cu limbă de soacră ne linge
Oasele nopților asudă suspine
Când vântul turbării în ele se frânge
Aleile agorei răsfață pustiul
Și-absurdul pe tarabe-nflorește
Atârnată de-o rază lama securii
În crepusculul palid mai tare lucește
Veniți să tragem cu praștia-n lună
Doar vom lovi un înger stingher
O să-i tatuăm în sânge-o misivă
Către fratele nostru mai mare din cer
Întoarce-te, întoarce-te frate
Iată e vremea vestită din urmă
Ghilotina e pregătită să taie
Cea mai neprihănită mioară din turmă
013910
0
ED