Poezie
Străinul acesta care mă locuiește
1 min lectură·
Mediu
Străinul acesta care mă locuiește
Străinul acesta care mă locuiește
De o bună bucată de vreme
A început să-mi poarte hainele, pantofii și chiar o parte
Din obiceiuri
Seară de seară, nevastă-mea
Îi pregătește cam aceleași feluri de mâncare
Și-i turuie cam aceleași banalități
Despre cea mai nouă telenovelă
Ori despre ultimele cancanuri din urbe
Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat
Ca și cum
El ar fi, pur și simplu, Eu
În timpul acesta
Străinul tace cu o indiferență aproape metafizică
Mestecă absent ce i se pune înainte
Câteodată râghâie satisfăcut
Câteodată trage pârțuri răsunătoare
Pentru care nici nu-și cere scuze
După cină
Se refugiază în propria mea cameră
Fără a spune măcar noapte bună
Ori futu-te cur femeie pentru masă
Și nu după multă vreme adoarme mulțumit
Și-apoi sforăie
Și-apoi vorbește în somn
Și-apoi visează
Despre cum mă va șterge el definitiv
Pe mine din mine
Străinul acesta care mă locuiește de o bună bucată de vreme
002.173
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alexandru Sitar
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 160
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Alexandru Sitar. “Străinul acesta care mă locuiește.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-sitar/poezie/14030951/strainul-acesta-care-ma-locuiesteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.