Cât de banal pare jocul acesta

Cât de banal pare jocul acesta Să lustruiești consoanele și vocalele Diftongii, triftongii și adjectivele Mai ales adjectivele Apoi Cu gesturi sacrementale Să le-mpletești în părul incert al cuvântului Peste vertebrele sale transparente Să țeși locuțiuni anagramate În care-ți refulezi tristețile și angoasele Rebele ca niște fluturi năuci Ce-și devorează propria crisalidă Patetic și cabotin totodată Să recunoști Că viața valorează doar cât o viață Pe când moartea… Dar taina ta cea mare Să n-o șoptești nici măcar pământului Pentru că el naște copaci Iar crengile lor Frunze În bătaie de vânt...