Varza mea o să se prindă toată
Desigur, nu am ceva nou să vă spun e doar așa, un fel de joacă, ce fac eu pe aici. Pagina asta e atât de albă, încât mă inhibă. Mai bine să-mi aprind o țigară, să mai beau o gură de
Străinul acesta care mă locuiește
Străinul acesta care mă locuiește Străinul acesta care mă locuiește De o bună bucată de vreme A început să-mi poarte hainele, pantofii și chiar o parte Din obiceiuri Seară de seară,
Poeților de pe \"Agonia.ro\"
Pe site-ul acesta-mi place mie Se scrie-n draci, fără zăbavă Poeții... nu-s în \"agonie\" Doar poezia-i grav bolnavă ! p.s. \"Drag de voi. Alion.\"
neliniștite secunde
neliniștite secunde cad peste pleoapele acestei duminici ploaia a învins și ultimele dezacorduri dintre iubire și ură pâclă înfășând renunțarea ultimelor fecioare zidite în
Elegie orașului meu
Te străbat cu gândul micul meu burg Grădină vetustă răsădită la răscruce de ape Prin aortele tale-nghețate se scurg Secunde bolnave la temelie să-ți sape Dar tu te-ncăpățânezi să
XXXIV
dintre noi doar unii au moștenit limba de miere… alții s-au cățărat în copaci cotrobăind prin scorburi întunecate & amețitoare ori prin cuiburi părăsite de mierlă versul cel mai rotund
XXIV
XXIV mi-am pierdut și speranța în ziua în care am descoperit că n-am curaj să-i spun muntelui mută-te din acest loc bântuit de neliniștea transcedentală că totuși că totuși ar putea să o
* * *
In clădirea impozantă a administrației funcționari mărunți își ronțăie umili angoasele și între două bârfe înflorite spontan pe buzele arse decid irevocabil soarta câte unui
Recviem
Ca o taină ca un fum Am pierdut, pierdut iubirea Ploi de toamnă, ploi de scrum Mi-au încețoșat Privirea Neștiut, nebănuit Saltimbanc călcând pe jar Întomnat ca o
Clișeu fotografic
castani pustiiți de frunze cu crengi întortocheate și reci ca niște brațe descărnate înălțate protestatar înspre cer și umbrele înserării furișându-se printre
* * *
primiți fluturele acesta calcinat pe care vi-l ofer cu falsă modestie el este moneda de schimb ce-mi poate asigura nemurirea în insectarul nepăsărilor
Revelație
Am deschis ochii și erai acolo… Te lăfăiai Pe inima mea Ca pe o largă sofa imperială Trupul îți aburea metaforic Aidoma primei cafele a zilei Iar între buze Îți răsărea un crin
Ritual păgân
Săvârșesc ritul sacru al jertfei Într-un rug ce stă să apună Tinerețea zdrențuită mi-o spânzur De o raza înghețată de
Poemul unei zile de mai
Îți amintești Duminica aceea de mai Transparentă ca o aripă de libelulă în zbor - Ne-am întâlnit inevitabil Ca doi dansatori pe sârmă Ce pornesc din direcții opuse - Eu așteptam tramvaiul
Armaghedon
Întoarce-te, întoarce-te, frate Ne-ncearcă iarăși o vreme vicleană Din apus au năvălit
