Poezie
Gelozie
fabulă
1 min lectură·
Mediu
Motanul meu a copt în vatră mere,
din pomul lui Adam.
Cu gând viclean și ochi scăpărători mă-ndeamnă
să le întorc în mare taină,
cu-obrazul de zăpadă, pieptul gol,
prin focul amintirii, rostogol.
Boticul umed ca-n sărut mă-mpinge
să iau din vatră mărul care frige.
Pe loc, ca jarul, palma mi-a rănit
un tânăr măr - frumos, dar otrăvit.
Morala:
Motanul- frate șarpelui îi este,
De la-nceput, din biblică poveste.
7.03.2009
024460
0
daca as fi atât de sigura de mine nu as posta pe \"agonia\" care este un \"atelier\"
este o forma de curaj de a se expune în public si trebuie sa acceptam comentariile mebrilor care au rabdarea de a comenta ceea ce scriem
în acest sens mi-am permis sa va comentez ,dar nu se va mai repeta...cu bine...