Poezie
Crepuscul...
gânduri nesăbuite
1 min lectură·
Mediu
La confluențele iubirii
unde dorul crește atemporal...
Cum să te trezești, fără a fi rănit,
din acest regat inexistent
ca și Fata Morgana?!
Zi după zi,
luna întoarce deșteptătorul spre vise,
corzile vieților noastre- tot mai subțiri,
frumusețea-
mai surdă,
mai mută,
mai oarbă...
Cum să mă-ascund de rana
care mustește lacrimă după lacrimă,
în nebunia mea purpurie?
Lasă,
e mai bine să dormi-
dragostea mea,
tristețea mea!...
084242
0