Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

ab initio

1 min lectură·
Mediu
să te poți opri din drum
să descoperi
superbele nimicuri ale zilei:
fulgul de pasăre –
rătăcit în orașul ăsta blestemat –
mișcându-se pe parbriz
măsurând parcă timpul din alte lumi
cu pețiolul de os transparent
blocat în trafic cu tâmplele zvâcnind ca niște branhii
îți vine să te urci pe mașină ca Michael Douglas în filmul acela dement
dar nu –
dansul limbului alb-cenușiu deasupra geamului casant
te ține treaz
în dreptul second-handului
o fetiță îmbrăcată-n purpură urcă țopăind a durerii dulce rampă
un bătrân o imită zâmbind
toți șoferii aplaudă
și palmele lor se colorează ca după decojitul nucilor verzi
și roțile –
cu rădăcinile lor negre
oare mai dormi?
îți tresare măcar un deget de galben?
nimeni nu se mai poate mișca
orașul plutește ca o banchiză
cobor liniștit
vibrația claxoanelor țâșnește prelung ca un gheizer
prind fulgul îl înfig în asfalt
vântul leagănă marginile zdrențuite ale unui afiș: vine Circul Gärtner!
tu încă dormi
și asta e bine!...
015
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
162
Citire
1 min
Versuri
30
Actualizat

Cum sa citezi

Laurențiu Belizan. “ab initio.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laurentiu-belizan/poezie/14080317/ab-initio

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRR
razvan rachieriu
Eu nu “mă pot opri din drumul” schițat de destinul personal, pășesc înainte alegându-mi labirintul din puzderia de rețele existențiale, și încerc să transform “superbele nimicuri ale zilei”, așezate ordonat pe rafturile monotoniei, rutinei, stereotipiei, în lucruri semnificative, inducând intensitate plăcerii și pasiune hobby-urilor.
“Orașul plutește ca o banchiză” pierdut în imensitatea oceanului de lucruri, cu oamenii ce îi trasează aria urbană prin modernitate și bun-gust.

0