Poezie
unei tăceri
1 min lectură·
Mediu
rupeți-mi
ce n-am învățat să vorbesc
cuvintele care nu le-am spus
se lungesc soldați în spatele meu
și mor de ciuma uitării
puneți în lanțuri mâinile-mi căzute
și trageți să treacă prin toate
cetățile
deschideți-mi vulturul din ochi
și așezați-l libelulă în iarba de sub altă geană
scoateți-mi piciorul de lemn din piciorul de carne
și înclinați pământul
să mă dau deoparte
să merg când mersu-mi nu poate să meargă
și ea
noapte de benzină
cu un chibrit ce-și zbate pleoapa
023.177
0
Nici nu îmi imaginez ce poate face “un chibrit” aprins într-o “noapte” umplută cu “benzină”.