RRrazvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
roman
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
“Îți clădești cu răbdare pereții sufletului”, astfel încât “să absoarbă lumina”, să o epureze de mizerie, și astfel rafinată și pură s-o dăruiești sufletului, pentru a face din ea energie, revitalizând metabolismul.
“Frumusețea îmblânzită” se modelează din estetica ființării, “reușește să farmece”, “aura” luminoasă a ei atrage, pe când frumusețea sălbatică își extrage libertatea din sevele nesupunerii la dogmele esteticii.
“Frumusețea îmblânzită” se modelează din estetica ființării, “reușește să farmece”, “aura” luminoasă a ei atrage, pe când frumusețea sălbatică își extrage libertatea din sevele nesupunerii la dogmele esteticii.
Pe textul:
„Frumusețea îmblânzită se descoperă" de Silviu Somesanu
0 suflu
Context“Chimia acestei iubiri” e alchimie pură, îți pui întrebările firești ale iubirii, de ce “trăirea e nefirească”, sentimentele speciale și atracția fuzionează sufletele, păcat că la tine “niciodată” nu au loc “descătușări în carnal”, căci iubirea ta e mai mult “cânt înalt” și mai puțin extaz erotic, ea “scăldată-n lumina visării”, tu înfășurat în “veșmântul întunecat al tăcerii”.
O iubire ce-și amplifică ecoul în poezie.
O iubire ce-și amplifică ecoul în poezie.
Pe textul:
„chimia acestei iubiri" de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
ContextCând totul merge bine, când echilibrul lumii s-a refăcut printr-o entropie energetică ordonând haosul, “ne regăsim toți în fiecare”, și viața toarce “povestea lumii”, încercând să ne convingă că are final fericit.
Oricum ar fi, bine sau rău, “povestea merge mai departe”, cu arhetipul vieții definind destinul peren.
Oricum ar fi, bine sau rău, “povestea merge mai departe”, cu arhetipul vieții definind destinul peren.
Pe textul:
„Împreună" de Paul Alex
0 suflu
Context“Dincolo de tavanul” existenței “există un echilibru” între transcendent și divin, iar memoria universului înregistrează toate “amănuntele” legate de om și de teluric.
“Dincoace de tavan” își fac simțită prezența “cuvintele” care “fără oprire escaladează versanții viselor maladive de iubire”, însă echilibrul e imperfect, oricând e posibilă căderea în genune a omului amenințat de seisme și de lava erupând din “vulcanii realității”.
“Dincoace de tavan” își fac simțită prezența “cuvintele” care “fără oprire escaladează versanții viselor maladive de iubire”, însă echilibrul e imperfect, oricând e posibilă căderea în genune a omului amenințat de seisme și de lava erupând din “vulcanii realității”.
Pe textul:
„dincolo de tavan" de Rodica Lupu
0 suflu
ContextCând ceea ce simți e eterat, subtil și special, iar percepția ta te individualizează de gregaritatea vulgului, vrei o liniște care să te rupă de “neștiutul și sadicul timp al supunerii și al tăcerii”, și să-ți aglutinezi ființa de un timp personal, numai al tău.
Compari poetul cu “un gladiator de cuvinte”, însă și pentru el “arena” lingvistică “e prea mare”.
Compari poetul cu “un gladiator de cuvinte”, însă și pentru el “arena” lingvistică “e prea mare”.
Pe textul:
„mă opresc aici" de Dorina Șișu
0 suflu
ContextPentru tine, “toamna aceea frumoasă” nu a venit, în locul ei s-a extins “un sentiment stagnant interminabil”, de care s-au agățat apatiile, nevrozele și asteniile, în ochii toamnei s-a încuibat “o iluzie optico-auditivă”, căci partea nocivă a toamnei induce “o stare de greață care-ți înlocuiește oxigenul cu duhoarea unui muribund”.
Pentru tine toamna a luat forma unui surogat funest și anost.
Pentru tine toamna a luat forma unui surogat funest și anost.
Pe textul:
„împietrit" de Daniela Luminita Teleoaca
0 suflu
Context“Tatuajul vremii acoperă alb angoase și durere”, în umbra cărora stă “ascuns golul” prefigurând “o moarte mică și anostă”, care poate fi înlăturată cu substanța benefică a unui destin asumat de “însingurările găsind izvorul transcendenței”.
Lumina încearcă “să aprindă” cu intensitatea ei “umbra”, însă aceasta refuză să ia foc și în locul ei se aprinde suferința, care “înghesuie fantasme” inflamabile în ea.
Lumina încearcă “să aprindă” cu intensitatea ei “umbra”, însă aceasta refuză să ia foc și în locul ei se aprinde suferința, care “înghesuie fantasme” inflamabile în ea.
Pe textul:
„Cremene cine asumă" de Maria Elena Chindea
0 suflu
ContextM-am tot gândit de ce ai comparat “fericirea” cu un “turbat copil flămând ce ne mușcă”, și nu am reușit să descifrez ce asociații ai făcut în gândirea ta poetică, căci eu cred că fericirea nu e “turbată”, e o stare specială de beatitudine care mângâie și este apropiată de extaz, nu fericirea “mușcă”, ci suferința.
În general nu sunt de acord cu ideile poetice, cum ar fi, de exemplu, “muzica zăludă și asurzitoare în ureche”.
În general nu sunt de acord cu ideile poetice, cum ar fi, de exemplu, “muzica zăludă și asurzitoare în ureche”.
Pe textul:
„nesimțirea cercului etern " de Ionel Marius Gherendi
0 suflu
ContextAșa este “îngropată nemurirea” în locuri inaccesibile oamenilor, căci de inflația de efemer și caduc s-au săturat toți.
O poezie care oscilează în zona mediană a valorii, fiindcă dacă aveai răbdarea de a o lungi, poate aveai mai multe de spus.
O poezie care oscilează în zona mediană a valorii, fiindcă dacă aveai răbdarea de a o lungi, poate aveai mai multe de spus.
Pe textul:
„grădina icoanei" de Voicu Tudor
0 suflu
Context“Unghiurile de vedere obtuze” nu permit contemplarea panoramei vaste a vieții, căci omul obtuz “se îndoaie” și se rupe “ca hârtia”, și are mania de a “încurca” totul, și atunci dă vina pe alții, “poartă pe umeri poveri închipuite”, pe care le împarte celorlalți.
“O căutare nesfârșită” te epuizează, așa că mai degrabă cauți doar ce speri cu tărie că vei găsi.
“O căutare nesfârșită” te epuizează, așa că mai degrabă cauți doar ce speri cu tărie că vei găsi.
Pe textul:
„Poartă armura de revoluționar" de Silviu Somesanu
0 suflu
ContextCerurile nu pot să strângă în ele “gunoiul” uman, căci substanța lor e eterată, iar cerul e ca o barieră între teluricul laic și transcendentul esoteric, care se deschide numai aleșilor.
Nu înțeleg inflația de “moarte” din poezii, când viața pulsează frenetic în noi, în natură și în ceea ce e imuabil și veșnic.
Nu înțeleg inflația de “moarte” din poezii, când viața pulsează frenetic în noi, în natură și în ceea ce e imuabil și veșnic.
Pe textul:
„Vai" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextVezi “rostul vieții” în acordarea de “sensuri condiției umane”, “cultura umană”crește din evoluția genealogiilor, iar din “bezna maternă” a fost expulzată lumina care “ne năștea îngeri”.
Ne “mâncăm reciproc zilele”, lumina este devorată de cei “7 miliarde de câini lupi cu înfățișare umană”, avem noroc că lumina este veșnică și se poate regenera.
Ne “mâncăm reciproc zilele”, lumina este devorată de cei “7 miliarde de câini lupi cu înfățișare umană”, avem noroc că lumina este veșnică și se poate regenera.
Pe textul:
„canibalism" de Dumitru Sava
0 suflu
ContextPentru oamenii frivoli, toată frumusețea lumii este concentrată și focusată pe “sexe”, iar tot ce vorbesc orbitează în jurul sexului, având “neîncredere în celelalte cuvinte” ascuțite care pun “un fel de ținte în tălpi”, pentru ca durerea să înlăture somnolența, căci înaintăm “spre marele somn”.
“Înghețul” e văzut ca non-ființare.
“Înghețul” e văzut ca non-ființare.
Pe textul:
„un fel de ținte" de Valeriu D.G. Barbu
0 suflu
ContextN-aș vrea ca “moliile” să își “sape prin trupul meu subteranele”; ai calitatea de a crea imagini neobișnuite, incitând imaginația și gândurile specializate să dezfolieze neînțelesul de expresivitate.
“Tăcerile din viața unui bărbat inadmisibil” își caută “echilibrul” risipit într-un comportament inadecvat și nefiresc.
“Tăcerile din viața unui bărbat inadmisibil” își caută “echilibrul” risipit într-un comportament inadecvat și nefiresc.
Pe textul:
„i-am aruncat nepăsarea la gunoi" de Daniel Dăian
0 suflu
ContextÎnceputurile și sfârșiturile sunt întotdeauna mai grele, “continuările” sunt mai ușoare, căci s-a creat deja un tipar în care pot germina, iar când “nu știi niciodată cum să începi”, ești străbătută de “o brutală înfrigurare”.
“Nu te pricepi să ceri nimicuri perfecte”, care apropie până la tangență sufletele “într-o lume cu preponderență banală”.
Am auzit “zgomotul” tău de “aripi” și mi-a plăcut.
“Nu te pricepi să ceri nimicuri perfecte”, care apropie până la tangență sufletele “într-o lume cu preponderență banală”.
Am auzit “zgomotul” tău de “aripi” și mi-a plăcut.
Pe textul:
„și în ce mi-ai rămas" de Luna Tudor
0 suflu
ContextAi descris din punctul tău de vedere “femeia-astrală”, cu “părul lung” cât distanța minimă de la o stea la alta, cu emoțiile zvâcnind ca o novă pulsatorie, “pe umerii ei se odihnesc” nebuloasele, cu ciclicitatea “amestecându-se în rochiile ei”, “dansând dintr-o parte în alta a cerului”.
“Femeia-astrală” pășește între stelele “A și B” și vrea să participe la maratonul infinitului.
“Femeia-astrală” pășește între stelele “A și B” și vrea să participe la maratonul infinitului.
Pe textul:
„femeia-astrală" de catalina marincas
0 suflu
ContextO iubire fără “un final fastuos” stă în “ploaia dementă”, iar “râsul” ei de “aur” a ruginit atacat de acidul înstrăinării, și “desenul” ei atât de atrăgător la început s-a “frânt” și s-a rupt în bucățile dezamăgirilor și deziluziilor.
O iubire ca un “dans pe întuneric” și-a rătăcit “drumul spre lumină”, la fel cum un “fluture beat” de lumină și-a rătăcit zborul și “se izbește de geam”.
O iubire ca un “dans pe întuneric” și-a rătăcit “drumul spre lumină”, la fel cum un “fluture beat” de lumină și-a rătăcit zborul și “se izbește de geam”.
Pe textul:
„Străina" de Irina Lazar
0 suflu
Context“Jalea” de care ești cuprins îți “rupe” din tine o “bucată” optimistă și ciocănește la poarta iadului, care se deschide și împroașcă peste lume “pizme”, discordii, uri, dezarmonii și fetid, căci “lumânarea-ntunecată” nu poate licări decât în iad, în care se aud “orgii de plânsete”.
Bineînțeles că și “Raiul” își are locul lui în poezie, însă e mai puțin schițat.
Bineînțeles că și “Raiul” își are locul lui în poezie, însă e mai puțin schițat.
Pe textul:
„săli de chirurgie" de Ștefan Petrea
0 suflu
Context“Să ai timp pentru toți și toți să nu aibă timp pentru nimeni” e ca și cum ai trăi numai pentru tine și ceilalți ar fi într-o realitate diferită de a ta, e ca și cum te-ai deplasa prin viață cu mașina timpului fără benzină, e ca și cum “abureai cu respirația” ta o viață redusă la unul.
Mi-a plăcut emoția nostalgică și freamătul elegiac ale poemului.
Mi-a plăcut emoția nostalgică și freamătul elegiac ale poemului.
Pe textul:
„un vis cu assante" de emilian valeriu pal
0 suflu
Context“Resemnarea” te face să “trăiești clipa altfel”, căci febrilitatea dinamică se dizolvă în indiferența care a încetat lupta și se lasă în voia sorții, fiindcă resemnarea taie “aripile” idealurilor, iar omul străbătut de resemnare este vizitat din ce în ce mai des de non-sensul vieții.
Omul resemnat își “împachetează viața” și o oferă nefiindului.
Omul resemnat își “împachetează viața” și o oferă nefiindului.
Pe textul:
„crez de noiembrie" de Cătălin Al DOAMNEI
0 suflu
Context