Poezie
canibalism
1 min lectură·
Mediu
să fie cînd el și ea își mănâncă reciproc zilele…
nu-i animalitatea dezlănțuită în patima sărutului
nici goană după drogul sexual al hipofizei
mai probabil o lycantropiere a astrului zilei
privește privește osuarul din mausoleul acesta
etimologic vorbind ar putea însemna
că zeul soare supranumit și marele baal
transformat și multiplicat în șapte miliarde
de câini lupi cu înfățișare umană se ospătează
copios sub forma homo homini lupus est din sine
nu știu cum se face că din bezna maternă
când vine vremea fiecare ne naștem înger
și înfulecând cu lăcomie lumina zilei
pic cu pic ne demonizăm iremediabil
războaie luptă pentru putere ori supraviețuire
noaptea de foame ne mâncăm noi între noi
mințindu-ne frumos că ne iubim
ajungem de nu ne mai suportă nici pământul
și de aia într-un final ne înghite pe nemestecate
de ce-om fi dând noi sensuri condiției umane
poate că tocmai acesta o fi rostul vieții
să ne prepare suficient de gustoși
spre a fi pe placul acestui monstru
fiecare cultură umană nu e decât o plantație
nu vezi câte civilizații au fost înghițite de el
012.325
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dumitru Sava
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 181
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Dumitru Sava. “canibalism.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-sava/poezie/14082614/canibalismComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Ne “mâncăm reciproc zilele”, lumina este devorată de cei “7 miliarde de câini lupi cu înfățișare umană”, avem noroc că lumina este veșnică și se poate regenera.