Străina

O iubire fără “un final fastuos” stă în “ploaia dementă”, iar “râsul” ei de “aur” a ruginit atacat de acidul înstrăinării, și “desenul” ei atât de atrăgător la început s-a “frânt” și s-a rupt în bucățile dezamăgirilor și deziluziilor.
O iubire ca un “dans pe întuneric” și-a rătăcit “drumul spre lumină”, la fel cum un “fluture beat” de lumină și-a rătăcit zborul și “se izbește de geam”.

mulțumesc că mă citești. Ne rătăcim cu toții la un moment dat. Sunt curioasă unde m-ai încadra în clasificările tale. :) Le-am urmărit.

foarte frumos! o poezie cu gust bun.
vă felicit, Irina!

Mulțumesc mult, Dorina! Mă bucur că ți-a plăcut.