Poezie

chimia acestei iubiri

1 min lectură·17 noiembrie 2015

Mediu

îmi pare poate mă-nșel

dar ața mă trage să cred că e vorba de noi

pe ecranul depărtărilor două franje

tu scăldată-n lumina visării

întunecat eu în veșmântul tăcerii

între noi închipuite cuvinte și fraze

în fața oglinzii te vezi dintr-o dată frumoasă

înfiorată te-ntrebi ce se-ntâmplă cu tine

trăirea de ce-i nefirească

nu știi că eu sunt argintul

ce îți reflectă chipul și starea de bine

atingeri n-or fi între noi

descătușări în carnal niciodată

iubirea poetului e cânt înalt de cocori

amplificat de ecoul

din tâmpla lui fierbântată

chimia aceste iubiri e fizică pură

sărutări pe gură de vers...

032.698

Despre aceasta lucrare

Autor: Ioan Postolache-Doljești
Tip: Poezie
Cuvinte: 101
Citire: 1 min
Versuri: 18
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Ioan Postolache-Doljești. “chimia acestei iubiri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-postolache-doljesti/poezie/14083086/chimia-acestei-iubiri

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

ȘP

ȘP Ștefan Petrea✓17 nov. 2015

Domnule Ioan, finalul acestui text e unul deosebit...

Restul ar părea doar un preludiu
al acestor ultime două strofe...

Cu respect!

RR razvan rachieriu✓17 nov. 2015

“Chimia acestei iubiri” e alchimie pură, îți pui întrebările firești ale iubirii, de ce “trăirea e nefirească”, sentimentele speciale și atracția fuzionează sufletele, păcat că la tine “niciodată” nu au loc “descătușări în carnal”, căci iubirea ta e mai mult “cânt înalt” și mai puțin extaz erotic, ea “scăldată-n lumina visării”, tu înfășurat în “veșmântul întunecat al tăcerii”.
O iubire ce-și amplifică ecoul în poezie.

IP Ioan Postolache-Doljești✓19 nov. 2015

ai dreptate
dar dragostea fără preludiu se numește viol,
viață nu e fără graviditate
și moartea ca agonie își are preludiu,
așa că textul pare a fi ok...

răzvan
pe-aproape, bâjbâită, trasă de păr
dar de data asta nu prea ai bunghit-o...

vă mulțumesc de popas, Ioan.