tirolina

„Luneci” prin iubire, cu „dorul” de extaz invadând toți porii ființei, și atingi „prelungirea luminii crepusculare”, privești sufletul cerului la asfințit, cu nuanțele de roșu pe care le asociezi cu „rujul buzelor”, lăsându-și amprenta prin „tăcutul sărut”.
O poezie dezvăluindu-și formele și sensurile într-un leneș erotic, „luminată de zâmbetul” iubirii.

mulțumesc pentru interpretare dar,
la ureche îți spun să stim numai noi:
i-o țâră mai mult...

cu prietenie, Ioan.