crez de noiembrie

ne obișnuiserăm cu resemnarea cum să-ți mai trăiești clipa altfel decât din cărți eroii mor colectiv aripile ți se topesc înainte de vreme nu astfel ți-au menit bătrânii zei târzii își savurează festinul cedezi întâietatea celor care ți-au împachetat viața de pomină savurând floarea de măceș a vremelniciei scuturându-se în ceașca de ceai astfel se resoarbe viitorul în trecut nu mai există idealuri idealul e să nu arzi zadarnic veni –vor paramedici și-ți vor hărăzi o mașină de deszăpezit visele ori melancolia cerului care te-a lăsat fără ploi eu cred că plânge-vom numai cu eroi