o decorație pentru david lynch

trecuseră și verile acelea pustii & misterioase ce păreau să nu se mai termine chipuri albăstrii ce nu-și mai găseau locul la granița dintre viață și moarte vara aceea nu a fost un joc doar orizontul ne-a fost leacul refuzul zorilor de a intra în alte anotimpuri fără voia mea mă dedasem unei vieți mult prea tragice descrierea rănilor face greierii să cânte să recenzeze universul buimac durerea covîrșitoare a unei existențe precare de la care nu mi-am permis să abdic regește și nici propria mea voință de a așeza lumea în ordine mușcând din propriul eu ca dintr-o pară zemoasă culeasă de bunici pentru nepoți direct din grădina lui adam ultima reminiscență postmodernă în caz că lumea se va sfâșia pe sine pentru o pradă a nimănuia adăpostind & vânzând un fel de sentimente la aprozarul de peste drum cu prețuri cuprinse între 3 și 10 lei atât au nevoie îndrăgostiții pentru a atinge orizontul poemului o sută de grame de nonșalanță pentru plânsetul lui ghilgamesh șansa de a merge mai departe atingând palpitând marea supraviețuire a unui gând revelat nu trăiești pentru tine și nici pentru alții marea supraviețuire este absurdul absintul absolutul clipei murim –ai întrebat murim -ți-am răspuns strîngând din răsputeri centura meridianelor știind că numai eu sunt acela pot stinge groaza păsărilor dintr-un film de hitchcock aducând liniștea în obiecte pline de sângele toreadorilor e bine să te porți cu mănuși e cald& în anzi e iarnă grea schiorii nu mai văd pârtia nu mai aud cântecul condorului pogorând abrupt de pe stânci în cu totul alt trecut luptătorule descrierea stărilor începe în tramvaiul 41 aceasta e forma de nevinovăție a verii boreale imaculată față de masă pentru străini vor veni prigoriile și-l vor ierta pe david lynch chiar și nouă ni se va ierta puterea mult prea timidă dorința sălbatecă & melancolică un fel de virtute militară nu se acordă false medalii repetiția înaltului cînt de copertină de operă leneșii interpreți neîntorși din vacanță