Poezie
împietrit
nausée
1 min lectură·
Mediu
de o vreme tot aștept toamna
nu vine și
mă simt singură
în lipsă
vorbesc despre mine la persoana a treia
am nevoie să fiu acoperită atunci când
descopăr atâtea lucruri intime n-aș vrea să
fiu arătată cu degetul
compătimită invidiată
luată drept model într-un sens sau altul
de la o vreme timpul se face că trece
când
îl apropii de stern simt cum
o apă stătută mult prea caldă intră prin vene
se strânge în inimă ca-ntr-un rezervor
înțeleg tristețea frunzelor trișate
căzute doar de formă
așa de dragul unui clișeu („covor de frunze”)
nu, nu e „toamna aceea frumoasă”
nici gând
doar un sentiment stagnant interminabil
o iluzie optico-auditivă
un pocnet în urechi
senzația de sânge în nări
starea aceea de greață care
-mi înlocuiește oxigenul cu
duhoarea unui muribund
024.398
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 132
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Luminita Teleoaca. “împietrit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14082933/impietritComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DT... recunosc: am fost "inspirata" (si) de conditiile... meteo... concrete!! In acest context, o stare interioara pe masura (cel putin, pentru unii!). Sunt momente in care percepem trecerea timpului ca pe ceva pozitiv, in orice caz firesc (chiar daca asta ne apropie ineluctabil de sfarsit/ de sfarsitul... aici!), la antipod "stagnarea" echivaland (aproape) unui non-sens (desi, "ne trezim" uneori/ adesea spunand: "De-as putea tine/ opri timpul (pe loc)!!!". Desigur, fiecare percepere a "exteriorului" este modelata - mai mult sau mai putin - si de o sensibilitate specifica, de starea interioara predominanta intr-o anumita etapa a vietii fiecaruia.
MULTUMIRI!
MULTUMIRI!
0
Pentru tine toamna a luat forma unui surogat funest și anost.