RRrazvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
roman
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Să inducem timpului inflație, pentru a ne depune în el tot ce ne produce satisfacții și plăceri, să nu “economisim timpul”, căci acesta se revanșează și ne trimite în întâmpinare timpul mort, căscând a plictis, letargie și torpoare, să îndopăm cu substanță existențială “secundele sterpe, sfrijite, de neconsumat” și sterile, până își măresc dimensiunea temporală.
Când timpul interior s-a alterat și manifestă sincope și discontinuități, să ne debarasăm de el și să tăiem din timpul exterior o arie stenică de care să ne folosim când înaintăm prin viață.
Când timpul interior s-a alterat și manifestă sincope și discontinuități, să ne debarasăm de el și să tăiem din timpul exterior o arie stenică de care să ne folosim când înaintăm prin viață.
Pe textul:
„hai să vorbim despre economia de timp" de Tudor Gheorghe Calotescu
0 suflu
Context“Inițial toate erau la locul lor”, acum toate sunt disparate, dispersate, fragmentate și fisurate, inițial cei trecuți în neființă înviau în Dumnezeu, acum doar avatarurile mai încearcă să resusciteze nemurirea, inițial totul se coagula în jurul creației, acum “voința” se sfărâmă în “risipirea” crezurilor și idealurilor, inițial oamenii aveau miresme de “smirnă și tămâie”, acum sunt înconjurați de efluvii de imund, scabros și fetid.
Parcă lipsește ceva ca poezia să se miște cu siguranță în jurul unui lirism de calitate.
Parcă lipsește ceva ca poezia să se miște cu siguranță în jurul unui lirism de calitate.
Pe textul:
„eternitate" de Ștefan Petrea
0 suflu
Context“Oglinda” mistificată de imagine, “refuzându-și” sensul și rostul de a multiplica în virtual toate formele din real, ne trezește neîncredere, îndoieli, că reflectă suprafața adevărului și că nu copie și imită umbrele, care ne însoțesc toată viața, și emitem ipoteza că ceea ce se vede la noi este mult mai puțin decât ceea ce nu se vede.
Poezia are atâtea “învelișuri”, încât după ce am desfăcut unele prin interpretare, au apărut altele, mai incitante și uimitoare.
Poezia are atâtea “învelișuri”, încât după ce am desfăcut unele prin interpretare, au apărut altele, mai incitante și uimitoare.
Pe textul:
„învelișuri" de Daniela Luminita Teleoaca
0 suflu
Context“Singurătatea este cu un număr mai mare” decât tine, bine că nu îți este strâmtă, că încape în tine toată, că nu dă pe dinafară și nu este însușită de nimic, bine că se înțelege și se sincronizează cu intimitatea, sufletul și sinele, bine că nu îți cronicizează neputințele, însă solitudinea nu poate “să-ți ascundă formele de tristețe, de nemulțumire, de nesiguranță”, căci singurătatea nu e “modernă”, nici nu flirtează cu snobismul, e o stare de transparență prin care te vezi epurată de social.
Singurătatea “nu e o haină de ocazie”, ci o aureolă a sinelui, pe care o percepe cel ce participă la manifestările ei.
Singurătatea “nu e o haină de ocazie”, ci o aureolă a sinelui, pe care o percepe cel ce participă la manifestările ei.
Pe textul:
„nu e o haină de ocazie " de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextSă punem toate “enigmele”, tainele, misterele, minunile și miracolele în “paradigmă”, pentru a face din ele o știință inovatoare, explorând metafizica, transcendentalul și misticismul, astfel cunoașterea esoterică ne va pune blazonul de divini, și “infinitul” va fi “doar o poveste” și va sta la baza paradigmei.
Dacă vezi prin ceața poeziei creată de cuvinte parcă scoase din clasicism, ți se va părea bună.
Dacă vezi prin ceața poeziei creată de cuvinte parcă scoase din clasicism, ți se va părea bună.
Pe textul:
„enigmă" de Ștefan Petrea
0 suflu
Context“Nebunia” nu începe întotdeauna “de la depresie”, dacă aceasta este controlată de rațiune și luciditate, ci stă în stare latentă în ipohondrie, în angoase, anxietăți și anomalii ale gândirii, căci nebunia e o “dramă” a psihicului labil, construită dacă iei “puțin din subconștientul” maladiv, din indispozițiile induse de “creier”, care “secretă griji și sentimente de vinovăție”.
Când “gândurile încep să curgă șiroaie”, ajungi la “concluzia” că superfluul s-a înșurubat în fasongul corpului și consumă inutil energia metabolismului.
Când “gândurile încep să curgă șiroaie”, ajungi la “concluzia” că superfluul s-a înșurubat în fasongul corpului și consumă inutil energia metabolismului.
Pe textul:
„în timp ce spălam vase" de Ciupureanu Dan
0 suflu
ContextNe “doare netimpul putinței” și timpul neputinței, ne dor “averile” deposedate de “cuvânt”, ne doare “umbra luminii” în care cel mai des locuim, ne doare “galopul zilelor” înspre niciunde și nicăieri, ne dor gândurile și sufletul “maturizate pretimpuriu”, ne doare “unicitatea” reflectată în “oglinda conștiinței” și ne doare luciditatea conștienței, și atunci, pentru a face față atâtor dureri, ne “sărutăm sufletul”, și acesta împrăștie iubire peste durere.
O poezie “deconectată” de la “aparatura minciunii”.
O poezie “deconectată” de la “aparatura minciunii”.
Pe textul:
„ca un sărut" de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
ContextSORIN
Mă intrigă cuvântul “ceapă”, dar dacă stau să mă gândesc că ceapa e cea mai folosită legumă în prepararea felurilor de mâncare, mă reorientez înspre impasibilitate.
Oricum ar fi, “poet roz” nu sunt, mai degrabă poet cameleonic, deși magenda (nuanța roz) se află printre preferatele mele față de celelalte culori și nuanțe.
Mă intrigă cuvântul “ceapă”, dar dacă stau să mă gândesc că ceapa e cea mai folosită legumă în prepararea felurilor de mâncare, mă reorientez înspre impasibilitate.
Oricum ar fi, “poet roz” nu sunt, mai degrabă poet cameleonic, deși magenda (nuanța roz) se află printre preferatele mele față de celelalte culori și nuanțe.
Pe textul:
„Dor străin. Doruri recuperate 1,2" de razvan rachieriu
0 suflu
Context“Singurătatea este singura care face diferența între oameni”, a ști să te miști prin solitudine și a o folosi în avantajul și beneficiul nostru, este o vocație și o aptitudine, căci în singurătate ne stilizăm sinele, ne șlefuim eurile și ne cizelăm stările, la polul opus, socialul ne diluează sinele, în oceanul socialului ne pierdem specificitatea, în societate “avem aceeași culoare” existențială, aceleași umbre, aceleași “semne de întrebare”, care se fac din ce în ce mai mari, extrăgându-și seva din echivoc, inutilitate, neînțelesuri și necunoscut.
Îți trimit toate felicitările mele, le meriți cu prisosință.
Îți trimit toate felicitările mele, le meriți cu prisosință.
Pe textul:
„Le Sirene" de Gabriel Nicolae Mihăilă
Recomandat0 suflu
ContextDacă “măsura singurătății este egală cu absența” ta din tine, socialul este echivalent cu prezența ta în realitate, și când ești siderat în solitudine, în același timp “alergi, alergi” în van prin societate în jurul discuțiilor superflue.
Să nu “aștepți căderea definitivă a luminii”, căci are consecințe funeste asupra omului, în lipsa luminii se înstăpânește întunericul cu efectele lui degenerative.
Să punem între suflet și corp “oglinzi”, pentru a nu distorsiona imaginea noastră, a vieții noastre și a realității.
Să nu “aștepți căderea definitivă a luminii”, căci are consecințe funeste asupra omului, în lipsa luminii se înstăpânește întunericul cu efectele lui degenerative.
Să punem între suflet și corp “oglinzi”, pentru a nu distorsiona imaginea noastră, a vieții noastre și a realității.
Pe textul:
„Despre mine, aproape nimic" de Negru Nicolae
Recomandat0 suflu
Context“Simți cum singurătatea se stinge, cum se face cenușă”, atunci când vrei să întrerupi solilocviul cu gândurile pe care rațiunea trebuie să le îmblânzească, pentru a nu o lua razna, într-o cavalcadă prin labirintul psihicului, și intri în “visul” diurn lăsând liberă imaginația pentru a ieși temporar din realitatea împovărătoare.
Poezia creează o “ambianță” laxă, iar cuvintele “filtrează lumina” pentru a o presăra, rafinată și subtilă, în versuri.
Poezia creează o “ambianță” laxă, iar cuvintele “filtrează lumina” pentru a o presăra, rafinată și subtilă, în versuri.
Pe textul:
„Nasc furori prin trupul ei" de Silviu Somesanu
0 suflu
Context“Nu ai mers niciodată pe drumul drept”, ai “șerpuit” printre obstacole, lăsând în urmă dâre de zig-zag, înfruntai “gerul” “dezbrăcat” de poezii până la esențe zgribulite, “câinii” lumii îți “sfârtecau zarea” până nu rămânea din ea decât un cer împuținat și înfrânt, “în oglinzi mincinoase” vedeai “timpul” infiltrat în “ochi”, iar irealul își lansa în “aerul” ce “latră” în sunetele furtunii, “un bocet dement, un suspin” scurmând “până la os”.
O poezie de anvergură, un poet subtil, o lumină lirică specifică, ce merită aprecieri la superlativ.
O poezie de anvergură, un poet subtil, o lumină lirică specifică, ce merită aprecieri la superlativ.
Pe textul:
„Salt mortal" de petre ioan cretu
0 suflu
ContextConcretul trasează direcții viabile “normalității” atacată de anormalitate cu cohorta de anomalii, iar dacă s-ar infiltra “absolutul” în realitate și viață, le-ar reorienta înspre veșnicie, căci absolutul sau ne-ar face divini, sau ne-ar trimite la “casele de nebuni”, cu psihicul în pioneze și cu gândurile malformate.
Îmi place poezia ta, ești o voce lirică puternică, care răzbate până-n depărtări, valorifici simbolurile întunericului, căruia îi crești ramificații multiple, posedând un imaginar debordant.
Îmi place poezia ta, ești o voce lirică puternică, care răzbate până-n depărtări, valorifici simbolurile întunericului, căruia îi crești ramificații multiple, posedând un imaginar debordant.
Pe textul:
„[uneori mă întreb dacă sinceritatea este doar un copil care și-a pierdut mințile]" de Daniel Dăian
0 suflu
ContextCÃTÃLINA
Dacă viața ar fi un zâmbet continuu, antrenând o veselie perpetuă, tristețea s-ar exila singură pe insula nefiindului, iar din eflorescențele lirice ale zâmbetelor s-ar naște poezii optimiste sincronizându-se cu stările revigorante.
Comentariul tău scoate în relief un “suflet” frumos.
Dacă viața ar fi un zâmbet continuu, antrenând o veselie perpetuă, tristețea s-ar exila singură pe insula nefiindului, iar din eflorescențele lirice ale zâmbetelor s-ar naște poezii optimiste sincronizându-se cu stările revigorante.
Comentariul tău scoate în relief un “suflet” frumos.
Pe textul:
„Pradoxuri 37,38" de razvan rachieriu
0 suflu
Context“Ura ca o mirodenie exotică”, dacă este îngurgitată în exces, naște “delirul”, cu halucinațiile care fac vraiște prin psihic, gânduri și suflet, însă se poate dizolva dacă punem în el substanța densă a “lucidității”, ca o iluminare a logicului peste tenebrele absurdului.
“Albeața insuportabilă a foilor nescrise”, devine, prin așteptarea obeză, bulimică, o gură sinistră ce tot crește și începe să urle, de aceea îi punem bandă adezivă din cuvinte, și în tăcere se naște poemul.
“Albeața insuportabilă a foilor nescrise”, devine, prin așteptarea obeză, bulimică, o gură sinistră ce tot crește și începe să urle, de aceea îi punem bandă adezivă din cuvinte, și în tăcere se naște poemul.
Pe textul:
„spovedanie" de Madalina STATE
0 suflu
ContextAi descris natura în manifestarea plenitudinii ei, pe care ai împodobit-o cu metafore interesante : “ploile mărunte” stabilesc un ritm stereotip, “norii” ca un tatuaj diafan pe corpul cerului, “ceața” ca o miopie a realității, “formele de relief” ca prelungiri solide ale pământului, “munții” cărora pe “umerii goi” le cresc “pădurile”, “văi”, “câmpii”, “dealuri”, umplute de cântece de “privighetori și ciocârlii”.
Ești un maestru al descrierii naturii în toate ipostazele și formele ei.
Ești un maestru al descrierii naturii în toate ipostazele și formele ei.
Pe textul:
„Visare într-o zi de vară" de Silviu Somesanu
0 suflu
ContextDecupăm cu “foarfeca” porțiunea “măștii” în care s-au încuibat grotescul, dizgrațiosul și hidosul, și lăsăm “conturul acceptat de protipendadă”, “fără umbre” care ar putea murdări “adevărul”, pe care-l protejăm cu aure succesive și multiple, iar falsitatea “măștii” încearcă să atragă “nimicul” de partea ei, pentru a-l împroșca în ceilalți.
Să luăm “foarfeca” și să facem, folosind-o, șuvițe o realitate care ne repugnă.
Să luăm “foarfeca” și să facem, folosind-o, șuvițe o realitate care ne repugnă.
Pe textul:
„parfum și fotografii" de Ileana Popescu Bâldea
0 suflu
ContextRătăcești prin “neștiut” și necunoscutul îți dă cu tifla și se ascunde în tenebre, când vrei să-l extragi din esoteric și să-l redai vieții, drumul tău alături de destin, de care uneori te apropii, alteori te depărtezi, îl împânzești cu “ferestre” și oglinzi, pentru a nu te pierde prin haosul debusolant, bizar, dezacordant și disonant.
Iubirea îți “incendiază interioarele”, pentru a mistui ura ce încearcă s-o uzurpe, să-și însușească drepturile ei asupra existenței.
Iubirea îți “incendiază interioarele”, pentru a mistui ura ce încearcă s-o uzurpe, să-și însușească drepturile ei asupra existenței.
Pe textul:
„aprinde" de Dumitru Sava
0 suflu
Context“Zilele” sunt d.p.d.v. calendaristic “aceleași”, însă dacă ni le însușim și le inserăm în matricea existențială proprie, ca și cum ar fi ale noastre, zilele trăite diferă de la om la om, pot trece mai repede, având continuitate, sau mai greu, afectate de discontinuitate și sincope, și pot fi împărțite, pentru a le gestiona meticulos, în preludii, interludii și postludii.
Dacă “zilele” nu ar fi legate între ele, am putea călători prin timp, sărind dintr-o zi din prezent în altă zi din trecut sau viitor.
“Viața” poate crește, valorificând la maxim timpul și fiind caracterizată de dinamicitate, sau se poate “împuțina”, diluată de hiatusuri de timp mort.
O poezie deosebită și îți trimit felicitările mele în spațiul poetic propriu.
Dacă “zilele” nu ar fi legate între ele, am putea călători prin timp, sărind dintr-o zi din prezent în altă zi din trecut sau viitor.
“Viața” poate crește, valorificând la maxim timpul și fiind caracterizată de dinamicitate, sau se poate “împuțina”, diluată de hiatusuri de timp mort.
O poezie deosebită și îți trimit felicitările mele în spațiul poetic propriu.
Pe textul:
„ziua în care am fugit" de Macovei Costel
0 suflu
ContextDacă “tainele” ar avea un loc special în realitate și din când în când ni s-ar revela, existența ar dobândi o altă traiectorie, ce caută să atragă misticul și miracolul de partea ei, iar corpul n-ar mai fi supus “penitenței” și punitivului, căci misterul ar acționa asupra lui ca un panaceu.
“Demonul” care “doarme” “la piciorul minții” și care creează coșmaruri și halucinații, poate fi dezintegrat de lumina divină purtată pe aripi de către îngeri.
“Demonul” care “doarme” “la piciorul minții” și care creează coșmaruri și halucinații, poate fi dezintegrat de lumina divină purtată pe aripi de către îngeri.
Pe textul:
„de vei veni la cârciuma cu sonete" de Ștefan Petrea
0 suflu
Context