ziua în care am fugit

zilele sunt aceleași de la începutul lumii și până la sfârșitul ei numai că fiecare le trece și le petrece în felul său sau în spaima sa când am ieșit din poveste am luat cu mine un sfat scrijelit pe poartă indiferent ce ar spune și ce te-ar ruga să nu întorci capul pentru că atunci toate uitatele și toate nespusele te vor năpădi, prăpădindu-te și așa am plecat în viață, împuținându-mă pe zi ce trece lasând fâșii de suflet prin mărăcinii si ghimpii ce mi-au ținut tovărășie dar niciodată nu am privit înapoi ca să nu mă înspăimânt de-nsingurarea ce mușca din mine ziua în care am fugit este de fapt un lanț al cărui început l-am uitat și al cărui sfârșit nu îl cunosc pentru că nu toți oameni primesc aripi la naștere și nu toți sunt sortiți să ajungă îngeri în genunchi, cu gustul frângerii pe buze am deschis gura și-am urlat cred că am trăit... totuși