Poezie
[uneori mă întreb dacă sinceritatea este doar un copil care și-a pierdut mințile]
2 min lectură·
Mediu
mă întreb și în tot timpul întrebărilor mele fumez țigară de la țigară
oblig tastatura să simtă gustul putrezit al degetelor mele
și mai fac un pas printre răsadurile de inimi care bat
de câteva ori
înainte să cadă
dacă aș putea reclama identitatea
pușcăriile ar da pe dinafară
casele de nebuni ar deveni un fel de vacanțe pe graniță
și absolut totul ar intra într-o normalitate fără sfârșit unde
ultimul cuvânt nu este decât o prepoziție pod
peste care traversează mincinoșii
curvele de o noapte
și copilul care și-a pierdut mințile după ce a crezut
până nu a mai știut de el
în ecuația liberului arbitru
probabil bărbosului i s-a făcut foame de el însuși
a coborât dintre virgule
a deschis cutia de pantofi
și-a pus luciul în picioare și a început să calce direct prin carne
atât de adânc încât
s-au născut înjurăturile și mesele rotunde unde toți erau inegali
în afară de el
cel care umbla pe deasupra liniștii
cu pumnii strânși pe tatăl nostru ca și cum acesta
i-ar fi aparținut mai mult decât noi
cei călcați într-un pas aproape francez
de dans
mi-am mai aprins o țigară în toiul acestui întuneric
și cine știe
poate îl voi reînvăța cum să se ferească
de pașii mei
023.627
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Dăian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 210
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Dăian. “[uneori mă întreb dacă sinceritatea este doar un copil care și-a pierdut mințile].” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-daian-0038595/poezie/14087582/uneori-ma-intreb-daca-sinceritatea-este-doar-un-copil-care-si-a-pierdut-mintileComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DDMulțumesc pentru citire și spunere. DD
0
Îmi place poezia ta, ești o voce lirică puternică, care răzbate până-n depărtări, valorifici simbolurile întunericului, căruia îi crești ramificații multiple, posedând un imaginar debordant.