RRrazvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
roman
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Descrii “furtuna” ca o “furie dezlănțuită a naturii”, în care gândurile se “cufundă” în spaimă, “orice mișcare rămâne blocată-n așteptare”, stihia “rupe din întuneric dungi de lumină”, care au intensitatea unei beatitudini scurte, după care dispar.
O astfel de furtună are similitudini cu furtuna stârnită în om de mânii, furii, manifestate prin violențe.
O astfel de furtună are similitudini cu furtuna stârnită în om de mânii, furii, manifestate prin violențe.
Pe textul:
„Norii și vântul" de Silviu Somesanu
0 suflu
ContextScrierea ta seamănă mai mult cu niște paradoxuri, decât cu o porție de aforisme, din care am gustat cu plăcere, căci s-au mulat pe gândirea mea gnomică, ilogicul din aforisme în loc să mă îndepărteze, mă atrage, căci maximele au și o ironie bine dozată aici.
Ce mai contează lipsa verosimilității aforismelor, când ele atrag ca un miraj, care în loc să dispară, se manifestă și mai puternic.
Ce mai contează lipsa verosimilității aforismelor, când ele atrag ca un miraj, care în loc să dispară, se manifestă și mai puternic.
Pe textul:
„Se face frig și nu mai e nimic de făcut" de Negru Nicolae
0 suflu
ContextCÃTÃLINA
Mă bucur că ai găsit “amuzantă” povestea celor 12 pisici, din păcate, povestea vieții nu e deloc amuzantă, ci tristă, ternă și dură.
Îți doresc ca “starea de bine” să se prelungească încontinuu.
Mă bucur că ai găsit “amuzantă” povestea celor 12 pisici, din păcate, povestea vieții nu e deloc amuzantă, ci tristă, ternă și dură.
Îți doresc ca “starea de bine” să se prelungească încontinuu.
Pe textul:
„Povestea incredibilă a celor 12 pisici" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextTe adresezi “cerului” ca unui “zeu”, ceea ce și este de fapt, la fel zeu este și timpul, ambii având forțe prodigioase asupra omului, căci cerul “ne încurajează zborurile”, în el vibrează ritmurile “norilor”, ale vântului și ale luminii, viața lui e veșnică și a însoțit omul din primordial și până în prezent, ca un observator imparțial și impasibil, s-a îngrozit de atâtea josnicii, calamități, dezastre și fărădelegi înfăptuite de oameni.
În cer își găsesc sălaș, după moartea omului, sufletul, spiritul și esența sa.
În cer își găsesc sălaș, după moartea omului, sufletul, spiritul și esența sa.
Pe textul:
„O, cer senin" de Cristian Petru Balan
0 suflu
Context“Să ne chircim în pântecul” vieții, legați cu cordonul ombilical al întunericului, atunci când “lupta” cu puzderie de “fețe”, toate date cu crema minciunilor, ne copleșește și covârșește, devine “grea”, apăsată tot mai tare de om, și “murdară”, astfel că adevărul de care se slujea lupta manifestă idiosincrazii și repulsie față de o lume malformată, care interacționează tot mai mult cu genunea și neantul.
Așa că “să vorbim”, pentru a scoate “minciuna” din noi, însă din păcate erorile nu pot fi expulzate, ci doar dizolvate de spiritul adevărului.
Așa că “să vorbim”, pentru a scoate “minciuna” din noi, însă din păcate erorile nu pot fi expulzate, ci doar dizolvate de spiritul adevărului.
Pe textul:
„Constelația 89 " de Silvia Goteanschii
0 suflu
ContextÎn “spital” și-a făcut apariția o otreapă, un troglodit, un om obtuz, de care și-au bătut joc toți, l-au redus la o cârpă, cu care și-au șters mizeriile, căci “mirosul” lui era cel al degenerescenței pestilențiale.
“Între spital și cer cineva a zidit o scară” și când vreți să părăsiți gândurile malformate, sleite și anemice, “plecați fericiți către nicăieri”.
“Între spital și cer cineva a zidit o scară” și când vreți să părăsiți gândurile malformate, sleite și anemice, “plecați fericiți către nicăieri”.
Pe textul:
„Ultimul poem de dragoste scris în spital" de petre ioan cretu
0 suflu
Context“Zidul” pe care l-a construit poezia “are două fețe”, pe interior cuprinde “toate ființele” care l-au pictat cu grafittiul “durerii”, scrijelită ca un “tatuaj pe pielea timpului”, iar în “orificiile” zidului s-au încuibat “strigătele” neputinței, și “pe exterior” sunt imprimate runele “libertății”.
“Zidul” are similitudini cu corpul uman, care la fel are două “fețe”, una interioară formată din lăuntric, pe care sunt imprimate emoțiile, afectele și stările, alta exterioară, formată din materie supusă senzitivităților.
“Zidul” are similitudini cu corpul uman, care la fel are două “fețe”, una interioară formată din lăuntric, pe care sunt imprimate emoțiile, afectele și stările, alta exterioară, formată din materie supusă senzitivităților.
Pe textul:
„zidul acesta " de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Context“Enigma” se prefigurează atârnând de “zbaterea” în gol, de “agonia” furibundă, întreținând “focul” aprins de energii incandescente, iar “resuscitarea” în mister produce revelații evanescente.
Pe jumătate lumină, pe jumătate întuneric, “pe jumătate goi, pe jumătate îngeri”, nu avem forța de a fi integrali, ci ne adunăm dintr-un puzzle existențial eterogen, “suspendați” atât în realitate, cât și în irealitate, ce produc ambiguitate, confuzie și deziluzii.
Un poem la superlativ, fecund în idei poetice.
Pe jumătate lumină, pe jumătate întuneric, “pe jumătate goi, pe jumătate îngeri”, nu avem forța de a fi integrali, ci ne adunăm dintr-un puzzle existențial eterogen, “suspendați” atât în realitate, cât și în irealitate, ce produc ambiguitate, confuzie și deziluzii.
Un poem la superlativ, fecund în idei poetice.
Pe textul:
„et l'amour est la et l'amour s'en va" de Daniela Luminita Teleoaca
0 suflu
ContextTe “lichefiezi” pentru a stinge incendiul provocat de sentimentele inflamabile care au luat foc când l-ai căutat cu chibritul aprins pe Dumnezeu, care te-a surprins când erai îmbrăcat “doar în piele”.
Interesant, să mi-l prezinți și mie pe “amicul” tău, Dumnezeu.
Interesant, să mi-l prezinți și mie pe “amicul” tău, Dumnezeu.
Pe textul:
„amicală" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextSORIN
Horrorul nu este spaimă, ci sursa spaimei, el produce înfricoșări și înspăimântări prin efectele lui sinistre, iar “naivitățile” cred că provin din percepția ta eronată asupra poemului.
Oricum, dacă ai scrie poezii cum faci comentarii critice, ți-ai ridica cu siguranță valoarea.
Horrorul nu este spaimă, ci sursa spaimei, el produce înfricoșări și înspăimântări prin efectele lui sinistre, iar “naivitățile” cred că provin din percepția ta eronată asupra poemului.
Oricum, dacă ai scrie poezii cum faci comentarii critice, ți-ai ridica cu siguranță valoarea.
Pe textul:
„Poezie horror" de razvan rachieriu
0 suflu
Context“Îngerii se ascund în vizuini” săpate în interstiții, însă eu i-aș scoate de acolo, unde hibernează, și i-aș pune în vârful realității, pentru a fi văzuți de toți, iar timpul rafinat și filtrat de realitate preschimbă îngerii “anodini” în “zile” și “nopți”, și fața întunecată a vieții îi pudrează cu praf demonic, și aceștia “se fac păsări de pradă cu o mie de colți”.
Decât astfel de “îngeri”, mai bine un demon ce-și face din căință, penitență și convertire lumină.
Decât astfel de “îngeri”, mai bine un demon ce-și face din căință, penitență și convertire lumină.
Pe textul:
„Vizuina cu îngeri" de Angi Cristea
0 suflu
Context“Visa umbre” pe care le metamorfoza, devenind din imateriale materiale, le pândea în spatele cuvintelor, pentru a le devora cu “dinții de pumnal”.
“Mistrețul” tău are aripi uriașe și puternice pentru a zbura înspre cer și a secționa “bolta” “cu dinții de pumnal”.
Comentariile tale îmi plac mai mult decât poeziile.
“Mistrețul” tău are aripi uriașe și puternice pentru a zbura înspre cer și a secționa “bolta” “cu dinții de pumnal”.
Comentariile tale îmi plac mai mult decât poeziile.
Pe textul:
„cronica râsului gol prins în balada mistrețului" de Oancea Sorin
0 suflu
Context“Privești din și după cuvinte”, de acolo unde ar trebui să stea umbra ce-și arogă drepturi creaționale, iar “reprezentarea anatomică a ochiului” îți creează capacitatea de a selecta, diferenția și a aprecia lucrurile, nu după cum arată, ci după efectele pe care le produc și după funcțiile lor.
Privirea e cel mai important simț, și niciun simț nu e “aberant”, toate ne fac să percepem viața în complexitatea și policromia ei.
Mi-a păcut poezia, pe care o văd ca pe un “experiment” reușit.
Privirea e cel mai important simț, și niciun simț nu e “aberant”, toate ne fac să percepem viața în complexitatea și policromia ei.
Mi-a păcut poezia, pe care o văd ca pe un “experiment” reușit.
Pe textul:
„șarlatan" de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
ContextDurerea răbufnește în imagini șocante când scrii “cămașa mi-e fiartă”, “în porii curgând o apă” la temperatura infernală de fierbere, “Cuvântul” primordial reverberează prin genealogii până în prezent, însă este încărcat de lesturile cumulate în timp, ce conțin mizeriile imundului, promiscuității și fetidului, și avem nevoie de un “catharsis” pentru a ne purifica de josnicii.
“Distanțele” dintre pașii evolutivi sunt impregnate cu lacrimi.
“Distanțele” dintre pașii evolutivi sunt impregnate cu lacrimi.
Pe textul:
„Scrisoare către nimeni" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextO poezie foarte reflexivă, pe gustul meu, gnomicul din gândire a rezonat la superlativ cu sensibilitatea expresivă din suflet, într-un poem amplu, maiestuos, de anvergură, pe măsura talentului tău.
“Cu certitudine nu spațiul este atuul” tău, “nici vidul din el”, din “rătăcirile constante”, prin metafizica, mistica și esotericul transcendentului, te întorci în real cu lumina ce “ocultează umbra”, și încerci să-ți multiplici senzitivitățile până la “al n-lea simț”.
Cea mai bună poezie pe ziua de azi, iar felicitările mele nu au nimic exagerat.
“Cu certitudine nu spațiul este atuul” tău, “nici vidul din el”, din “rătăcirile constante”, prin metafizica, mistica și esotericul transcendentului, te întorci în real cu lumina ce “ocultează umbra”, și încerci să-ți multiplici senzitivitățile până la “al n-lea simț”.
Cea mai bună poezie pe ziua de azi, iar felicitările mele nu au nimic exagerat.
Pe textul:
„mut singurătatea ca pe o mobilă" de Daniela Luminita Teleoaca
0 suflu
ContextDacă am putea pătrunde în intrinsecitatea “lucrurilor”, am vedea surprinși cum acestea pulsează, ca un fel de suflet vibrând pe lungimi de undă esoterice, și înțelegând profunzimile intuibile, dar invizibile, vom simți sufletul naturii cum încearcă să rezoneze cu sufletele noastre.
Cred că dacă ai avea răbdare să scrii o poezie amplă și elaborată, ai urca câteva nivele înspre superioritatea creației tale.
Cred că dacă ai avea răbdare să scrii o poezie amplă și elaborată, ai urca câteva nivele înspre superioritatea creației tale.
Pe textul:
„Sângele meu lumină va împărți" de Silviu Somesanu
0 suflu
Context“Umbra” refugiată în neant, fiind considerată proscrisă de lumina siderală, își deschide în neant un “vis al himerelor de bezne”, iar pașii ei “tărăgănați, târâți în lanțuri” reverberează disonanțele în irealitatea “imaterială”.
Poezia curge, ce-i drept, ca un râu tumultuos, numai că în râul liric sunt presărate stânci, de care se izbește, stârnind stropi împestrițând oglinda poemului.
Poezia curge, ce-i drept, ca un râu tumultuos, numai că în râul liric sunt presărate stânci, de care se izbește, stârnind stropi împestrițând oglinda poemului.
Pe textul:
„Calea Lactee" de Cristian Petru Balan
0 suflu
ContextNoi cei de azi nu mai suntem aceeași cu noi cei de atunci, căci în noi totul evoluează înspre maturitate, înțelepciune și conștiință de sine luminată de blițul conștienței, gândurile, sufletul, sinele, eurile și spiritul, supuse antitezelor, evoluează separat, căci avem o ființă de lumină și una de întuneric, și atunci când te-ai “rupt în două fără regrete”, cele două ființe s-au separat reversibil, iar linia de demarcație e sufletul.
Între tu “cea de atunci” și tu “cea de acum” s-au interpus timpul, amintirile și experiența.
Între tu “cea de atunci” și tu “cea de acum” s-au interpus timpul, amintirile și experiența.
Pe textul:
„Ultima scrisoare" de Irina Lazar
0 suflu
Context“Ferăstrăul lunii tăia lacul ca un lan limpede”, și așa cum luna împrăștie o lumină difuză, confuză și artificială, așa iluziile împrăștie în om simulacrele difuze și insidioase ale unei fericiri artificiale, prea des călcată în picioare pentru a-și reveni și a fi sănătoasă, căci traumele asupra ei nasc “deziluziile”.
Poemul este scris “pe irisul” liricului, “fără niciun artificiu”, prin el galopează cuvintele urmărite de privirea poetică și analitică.
Poemul este scris “pe irisul” liricului, “fără niciun artificiu”, prin el galopează cuvintele urmărite de privirea poetică și analitică.
Pe textul:
„Alto" de Angi Cristea
0 suflu
Context“Străbătând veșnicia” ești un “ecou” lansat de glasul poeziei și multiplicat în infinit, și îți “tatuezi fantomele” din ireal pe corpul poeziei, pentru a o individualiza din mulțimea celorlalte creații.
“Oul” semnifică creația primordială, sau postulatul destinului, sau minunea trăirii în cuvânt.
“Oul” semnifică creația primordială, sau postulatul destinului, sau minunea trăirii în cuvânt.
Pe textul:
„fantome tatuate pe spectru pudic" de Ștefan Petrea
0 suflu
Context