Poezie
Norii și vântul
1 min lectură·
Mediu
Norii se lovesc fugărindu-se pe cer,
lasă fulgere de foc pe umerii zeilor.
Vântul aduce ploile repezi și trecătoare,
oamenii se ascund ca puii sub cloști
sub cel mai apropiat adăpost.
Furia dezlăntuită a naturii vine cu teamă
scufundă pentru o vreme orice gând,
orice mișcare rămâne blocată-n așteptare,
rupe din întuneric dungi de lumină,
eliberează cerul ca pe un câmp de luptă
în care se reașază pacea și bucuria vieții.
Tu privești cum se rostogolește vremea
ca niște zaruri pe fața pământului,
cu orizonturi diferite pentru ochii noștri,
cum totul e spălat și cu miros proaspăt
de care se bucură florile, păsările și fluturii.
Ne înveselim dintr-o dată și râdem
cu râsul acela sănătos cu sunete
ce face din dragoste o dorință îmediată
în spiritul trăirii depline a clipelor
ce alunecă peste noi cu lumină.
015.006
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silviu Somesanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 136
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Silviu Somesanu. “Norii și vântul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14088373/norii-si-vantulComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
O astfel de furtună are similitudini cu furtuna stârnită în om de mânii, furii, manifestate prin violențe.