Vizuina cu îngeri

“Îngerii se ascund în vizuini” săpate în interstiții, însă eu i-aș scoate de acolo, unde hibernează, și i-aș pune în vârful realității, pentru a fi văzuți de toți, iar timpul rafinat și filtrat de realitate preschimbă îngerii “anodini” în “zile” și “nopți”, și fața întunecată a vieții îi pudrează cu praf demonic, și aceștia “se fac păsări de pradă cu o mie de colți”.
Decât astfel de “îngeri”, mai bine un demon ce-și face din căință, penitență și convertire lumină.

Multumesc mult, Razvan!Realitatea pervertește profanul, iar granita între lumină și întuneric este fragilă.(Oare lumina raiului nu vine de la focul iadului? se intreba retoric Blaga)

Ascunderea în vizuini a îngerilor tăi este retragere într-o zonă de confort, refularea în inconstient a ceea ce constientul respinge. Așa cum unii au demonii lor, scriu și îndrăznesc să-i descrie, așa pot fi înțelese și acceptate ascunderea și invederarea sau ivirea îngerilor în lumină si în adevăr. Faptul că îngerii traversează în nesiguranță (nu traversează în siguranță niciodată, dar totuși reușesc să o facă în nesiguranță), stabilește legătura între acel ceva si altceva, zone diferite de unde ei (îngerii) pot evada. Așa se explică de ce îngerii tăi reușesc să străbată și să depășească bariera de demarcație, și pot trece în zona conștientului. De asta poți tu sa-i descrii atât de precis, că doar sunt ai tăi! Nu mai contează deloc că în descriere ei sunt deformați, având necesitatea de a bea suc de portocale sau să măsoare, în nesiguranță, lungimile parcurse (tunelul), nu mai contează nici că au sufletele întinse pe trotuar sau că ascund rudimente de aripi și nu mai știu să zboare, căci deja ei s-au transformat în substitut, iar cuantumul de afect corespunde pietrei neșlefuite. Îngerii s-au detașat de reprezentare, oricare ar fi fost aceasta, și au dobândit înțelepciunea perfecțiunii neșlefuite. S-au întors la începuturile primordiale, la începutul timpului originar, in illo tempore...
Felicitări pentru: împrumută-mi un înger, mi-ai zis, /scrie-l!

Acest comentariu pentru care îți mulțumesc din nou, Livia,îmbogăteste textul,îi sporește misterul.Remarc faptul că ai decriptat textul în asa fel încât să observi că motivul îngerilor nu este unul profan, nu alterează sacrul.Metamorfoza lor în diverse ipostaze telurice conduce în final la regresie într-o piatră neslefuită.Trimiterea la primordial, la acel illo tempore, ține de lipsa de sacralitate a lumii moderne,de realitatea pervertită.Comentariul tău critic face cât o mie de poeme pentru mine astăzi.Artă cu artă se face!