Livia Georgescu

la tine nu poate fi vorba de trecere oarecare în singuratatea de gheață sau de o prelungire în disperare când ea îți ucide inocența apoi se dă cu ruj în ritmul firesc al respirației

inorog leneș camuflat sub pielea albă ne-am respirat unul pe altul până la moarte neant de posibilități teribiliste s-a așternut ne înconjoară pe după umerii faptului de a fi ca spectacol sunt

Era roșu peste fiecare secundă când tu întindeai mâinile și privirile coborau din cercul lor firesc din copaci, din iriși și de pretutindeni evadau și veneau spre tine ciugulind fiecare nou

Verbul meu hăituit, relaxează-te c-o literă, două mănâncă o nucă și renunță la ducă, picior de împrumut și-un dinte nu tocmai pustiu în lumină se-arată și curg lo stesso tempo sau se

Vlăguite de alb, atârnate-ți sunt aripile iar ochii orbi, flămânzi și nerăbdători îngenunchează în zăpadă, se roagă apăsat să se întâmple, ție-ți vorbesc, epavă contorsionată, cadran să-ți

Fifi este cine crezi tu * Fifi nu este un mamifer

Lenevesc deja la a doua cafea. Nu mă hotărăsc dacă să ies afară și unde să mă duc. Să mă prezint: numele meu e Feli. Coada mea luminează în noapte asemenea unui felinar. Am blana

Camera lui e o încăpere umbrită de niște draperii verzi, vaporoase. Pe el îl simt în apropiere. Aș putea să-i mângâi în continuare

Deschide Cartea întâi a iubirii, cum covorul trebuie să fie prea mic pentru încăpere încetinind ritmul răcirii într-o totală indiferență, n-ai reuși să intri fără să cunoști

Maser, întru început îți scriu… m-am retras în pustietatea de gheață din multele îmbrățișări zâmbitoare doar privirea umbroasă n-am tăcut-o pentru că te iubesc deja dăruit te

E firesc să consideri artificială trezirea sau emfatic tapetată cu diferitele măști aparținătoare singurului personaj fix un fel de fabula palliata după ureche cu mii de improvizații și

Jumătate alb iar cealaltă jumătate vocabulă cinică mereu la pândă nu ești decât ce știi că ești și nu ești două negații și un pleonasm albastru făcător de minuni deprins cu jocul pe pânza

Doar gesturile dădură de gol distanța neantul asemenea unui cerc se desfăcu oferind o întreagă rețea de carouri transparența lascivă o înveșmântase deja dintr-o singură mișcare plină de grafism

Nu te ocolesc dimpotrivă sensurile chiar pentru tine s-au inventat joc de curbe plin de culoare te invit să pătrunzi înăuntru și să privești în voie de jur-împrejur să-ți întinzi lasciv

Herald încifrat în valuri rotunde dezlănțuit la marginea orizontului timpul nerostit privește în abis totala rătăcire a hieroglifei tu o adună dinăuntru și-o despoaie de vrere și de amurgul

În Casa Pădurii poți accede la originea absolută a timpului ferecat în fioruri de aur pur șlefuit de vântul orbitor al inimii de miază-zi norii de fildeș împarte-i de-a stânga și de-a

Să ne gustăm până la capăt curgerea să ne îmbrățișăm cu o atât de flămândă dragoste încât dilatarea fiecărei respirații să ne biciuie privirea să lunece armonios pe

A ales să-mi vorbească. I-a rostit numele într-un fel aparte. Cred că avusese nevoia confirmării unui adevăr, și anume că lui Zegriru nu trebuia

Gândurile pe care le-am adunat în cele șapte cupe ale prezentului reprezintă mărturia senină a unei experiențe, trăită și simțită în mod tulburător. Ca și când nu eu aș fi fost

Presar o măsură din iarba lui Rupescissa numită Alungă-diavoli câteva optimi de timp quitesență a singurătății raționalitate imanentă unui amurg de istorie amară coborâtă în adânc doream

Motto: “Te rog, ține minte ce-o să-ți spun acum, pentru că este posibil ca eu să uit. Va veni momentul când mi-aș dori să-mi amintești tot ce a fost. Vreau să-mi povestești tu

Cuibărind secunda în umbra privirii doar pasărea timpului își întinde aripile roșii ghearele se înfig până în sângele noii cetăți cucerite animată de propriul vis se lasă pătrunsă în

Ninge gânduri apoi le cerne de verbe și le azvârle în văzduh tălmăcind tăcerea stă în inima pământului și privirea-i lucește pernele capătă modelul viselor aruncate pe canapea unde tâmpla se

Secundele nasc iubirea în inimă și dorul la puterea minus 43, sete de apă și de pește adoarme conștiința celor 10 plinătăți ale