Poezie
Pe bună dreptate
1 min lectură·
Mediu
la tine nu poate fi vorba de trecere oarecare
în singuratatea de gheață sau de o prelungire
în disperare când ea îți ucide inocența
apoi se dă cu ruj în ritmul firesc al respirației
fluturându-și brațele către tine
și cum să nu îngenunchiezi
coborând privirea în fața frumuseții hieratice
brusc te rogi să nu plece mai repede
să se mai ivească într-un alt timp drept prezență
să fie clipă reflectată ție
mimând naivitatea când urcă fiecare treaptă a esenței
să te producă în final
și cu ce rost să mai fii legat de menirea de a fi mereu
în preajma ei transparent
să știi că ai facut toate alegerile
când ți-ai înfipt degetele în părul ei
și-ai străbătut toate drumurile
pe care altfel nu le-ai fi văzut și nu le-ai fi iubit?!
(20.02.2016)
002107
0