Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Constelația 89

1 min lectură·
Mediu
Vine o vreme când nu vrem
decât să ne chircim în pântec,
să ieșim din ficțiune aceasta
mondială ca Atena din Zeus.
Lupta cu milioanele de fețe
e grea și murdară.
Să vorbim !
Până când limbile ne vor cădea
și minciuna va fi descoperită.
Vom înțelege cine suntem,
mici și goi, miniaturi
îngropate-n genune.
Planeta va rămâne curată...
Voi crede atunci în tine
ca în Fiul meu. Te voi privi lung,
straniul meu centaur.
Tu nu,
căci voi fi tulburător de urâtă.
Dar, îți vei aduce aminte,
îți vei aduce aminte,
aminte... Aburii de cafea,
lumea, femeia cu vâna de aur.
035147
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
102
Citire
1 min
Versuri
22
Actualizat

Cum sa citezi

Silvia Goteanschii. “Constelația 89 .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-goteanschii/poezie/14088211/constelatia-89

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@oancea-sorin-0039906OSOancea Sorin
"ca în Fiul meu. Te voi privi lung," F sau f, această este întrebarea?
eu feminin, ludic-melancolic căutând un răspuns la toate întrebările, o lucire de vis erotic.
0
@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
“Să ne chircim în pântecul” vieții, legați cu cordonul ombilical al întunericului, atunci când “lupta” cu puzderie de “fețe”, toate date cu crema minciunilor, ne copleșește și covârșește, devine “grea”, apăsată tot mai tare de om, și “murdară”, astfel că adevărul de care se slujea lupta manifestă idiosincrazii și repulsie față de o lume malformată, care interacționează tot mai mult cu genunea și neantul.
Așa că “să vorbim”, pentru a scoate “minciuna” din noi, însă din păcate erorile nu pot fi expulzate, ci doar dizolvate de spiritul adevărului.
0
@ottilia-ardeleanuOAOttilia Ardeleanu
și întrebările uriașe, totul se petrece la nivel planetar!
putem oare cu mințile noastre să redresăm acele lucruri care nu funcționează?!

cel puțin găsim un bun discurs asupra problemei, aici, la Silvia.
0