Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@stefan-petreaȘP
Ștefan Petrea
@stefan-petrea
Poezie

Scrisoare către nimeni

1 min lectură·
Mediu
în povața miresmelor de cântec
văd cum suie graiul în slăvi iar
cămașa mi-e fiartă
în porii curgând o apă de carne,
trâmbița de năduf a Cuvântului,
paiangul mă spintecă,
înaintat în amintiri,
cu un jungher de clipă
din nesătulă goană spre înapoi n-am trăit-o,
așa ți se vâră ceasurile-n sac și
te--ntrebi unde-i Viața
picior venind după picior,
Mersu-i lăcrimând distanțe,
uneori
pământul te ajută să-ți iei propria urmă
umblând la rotița ceasornicului
iar a rămas în urma Timpului
ce în carnea ta se dezbracă exact,
la minut,
la secundă, cumva a triumfa
în voia ta de lut
013.916
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
99
Citire
1 min
Versuri
21
Actualizat

Cum sa citezi

Ștefan Petrea. “Scrisoare către nimeni.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14088173/scrisoare-catre-nimeni

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu✓
Durerea răbufnește în imagini șocante când scrii “cămașa mi-e fiartă”, “în porii curgând o apă” la temperatura infernală de fierbere, “Cuvântul” primordial reverberează prin genealogii până în prezent, însă este încărcat de lesturile cumulate în timp, ce conțin mizeriile imundului, promiscuității și fetidului, și avem nevoie de un “catharsis” pentru a ne purifica de josnicii.
“Distanțele” dintre pașii evolutivi sunt impregnate cu lacrimi.
0