RRrazvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
roman
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Să inoculăm “destinului” ritmuri egale, continue, sublime și armonioase, care să lege viețile de destin cu rețele luminoase, căci o viață “legată cu ață” de soartă se poate rupe oricând.
“Dragostea este întotdeauna primitoare”, filantropică, oferă mai mult decât cere, însă trebuie să fim pregătiți să o primim așa cum se cuvine, căci iubirea aduce în viață profunzimi nebănuite, și îi oferă irizații prodigioase, dacă Erosul dezvăluie lumina, a cărei esență e divină.
“Dragostea este întotdeauna primitoare”, filantropică, oferă mai mult decât cere, însă trebuie să fim pregătiți să o primim așa cum se cuvine, căci iubirea aduce în viață profunzimi nebănuite, și îi oferă irizații prodigioase, dacă Erosul dezvăluie lumina, a cărei esență e divină.
Pe textul:
„viață legată cu ață " de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextVipia, canicula, arșița induc surmeneli, oboseli inexplicabile, torpori în care ființa se așază la umbra sufletului, omul e stors de vlagă, sleit, delăsător, iar acțiunile și activitățile lâncezesc, într-o inerție care a anesteziat tumultul și dinamicul.
“Pământul” cu atâția oameni pe el, vrea să-și ia un concediu, să se înfășoare în “uitarea” stenică, iar dacă oamenii ar fi umbre fără greutate, pământul ar crede că s-a teleportat în rai (nemaisusținând greutatea omenirii).
“Pământul” cu atâția oameni pe el, vrea să-și ia un concediu, să se înfășoare în “uitarea” stenică, iar dacă oamenii ar fi umbre fără greutate, pământul ar crede că s-a teleportat în rai (nemaisusținând greutatea omenirii).
Pe textul:
„șopârle, soare, greieri și uitare" de Macovei Costel
0 suflu
ContextNu cred că “dracu face inovații”, căci el este obtuz, mărginit,troglodit, specializat în disciplina răului, seduce doar pe cei cu o structură existențială asemănătoare lui, inovațiile sunt apanajul firilor deschise la nou și la modernism, creatoare, care-și folosesc versatilitatea pentru a improviza în viața pe care o percep ca o continuă schimbare.
Dacă fiecare “gând” transpus pe claviatura vieții ar fi un plus, și fiecare ispită un minus, atunci am izola ispita printr-o puzderie de gânduri.
Dacă fiecare “gând” transpus pe claviatura vieții ar fi un plus, și fiecare ispită un minus, atunci am izola ispita printr-o puzderie de gânduri.
Pe textul:
„do la" de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
ContextMi-a plăcut jocul tău cu “urmele”, diversele lor ipostaze coagulate metaforic.
“Urmele” sunt un fel de umbre, numai că urmele se imprimă pe viață, destin, ca niște pete de tip stigmat, pe când umbrele însoțesc tacit omul, căci fără umbre acționând ca un tampon între rău și om, acesta ar deveni debusolat.
“Urmele” lăsate în trecut sunt amintirile, urmele din prezent iau forma întâmplărilor.
“Urmele” sunt un fel de umbre, numai că urmele se imprimă pe viață, destin, ca niște pete de tip stigmat, pe când umbrele însoțesc tacit omul, căci fără umbre acționând ca un tampon între rău și om, acesta ar deveni debusolat.
“Urmele” lăsate în trecut sunt amintirile, urmele din prezent iau forma întâmplărilor.
Pe textul:
„Stalker (IV)." de Bot Eugen Iulian
0 suflu
Context“Întâmplarea”, dacă nu este o prelungire a intuiției și a viziunii asupra vieții, este supusă imprevizibilului, care alunecă uneori înspre hazard și dezordine, “orice teamă” “defrișează” încrederea în sine, și se depune “în umbre”, de unde “prinde rădăcini”.
Da, cu poezia asta m-ai convins că ești un poet talentat, gnomicul amestecat cu liricul este mai profund, tenta filozofică orbitează în jurul valorii, ți-ai valorificat potențialul reflexiv.
Da, cu poezia asta m-ai convins că ești un poet talentat, gnomicul amestecat cu liricul este mai profund, tenta filozofică orbitează în jurul valorii, ți-ai valorificat potențialul reflexiv.
Pe textul:
„Curg mai mult mânii decâ iubiri" de Silviu Somesanu
0 suflu
ContextE o confuzie și o ambiguitate prin iubirea ta dubitativă, ca un simulacru erotic la care participă mai mulți (“ne lași să te iubim sau să ne fie dor de tine ?”), din moment ce “nu-ți dai seama dacă o iubești sau dacă ți-e dor de ea”.
“Cuvintele de laudă” la adresa ei, virează când înspre lubric (“târfa cuvintelor de laudă”), când înspre feminitate care te inspiră (“muză”), căci nu numai iubirea e confuză, ci și statutul moral al iubitei.
“Cuvintele de laudă” la adresa ei, virează când înspre lubric (“târfa cuvintelor de laudă”), când înspre feminitate care te inspiră (“muză”), căci nu numai iubirea e confuză, ci și statutul moral al iubitei.
Pe textul:
„știu cine ești" de Adam Rares-Andrei
0 suflu
Context“Crești”, evoluezi, te înnoiești, te actualizezi, te resetezi, căci ai “dreptul la schimbare” pozitivă, cu plusurile covârșind minusurile, “miile de senzații” cu consistență de simulacre creează un “abis”, pe care vrei să-l umpli cu lumină.
Adevărul stă în umbra “falsității” ce promite și nu realizează decât miraje și iluzii, și când suntem străbătuți de “oboseli” și surmenări, suntem absorbiți de “vârtejurile renunțării”, și atunci ne ajută cineva să ducem ziua până la capăt.
Adevărul stă în umbra “falsității” ce promite și nu realizează decât miraje și iluzii, și când suntem străbătuți de “oboseli” și surmenări, suntem absorbiți de “vârtejurile renunțării”, și atunci ne ajută cineva să ducem ziua până la capăt.
Pe textul:
„Aripi defrișate " de Casian Elena-Iasmina
0 suflu
Context“Oamenii au devenit păpuși fără vlagă”, paiațe, marionete, și atunci să nu ne mirăm că ne ocolește “fericirea”, ea se refuză oamenilor fără voință transfiguratoare, care primesc sfaturi de la avortoni, otrepe și troglodiți, și din păcate se apropie din ce în ce mai mult de “non-valoare” și se depărtează de valoare.
“Nimicul” e “nemuritor”, ca și antiteza lui, totul, nimicul e gol, absență, vid, vacuum, este refuzat și de nefiind închiriat de karmă, căci în neființare așteaptă entitățile pentru a se încarna.
“Nimicul” e “nemuritor”, ca și antiteza lui, totul, nimicul e gol, absență, vid, vacuum, este refuzat și de nefiind închiriat de karmă, căci în neființare așteaptă entitățile pentru a se încarna.
Pe textul:
„0" de Gabriel Nicolae Mihăilă
0 suflu
ContextMARIA
Odată cu trecerea timpului ne schimbăm și noi, ne înnoim gândurile, inserăm în matricea existențială elemente inedite, renunțăm la alte elemente desuete, și dacă ne-am putea compara pe noi înșine din prezent cu noi înșine de acum un an, am constata diferențe importante.
Cuvintele tale mi-au inserat bucuria specială, plină de rafinament, și mi-au ușurat timpul propriu.
Odată cu trecerea timpului ne schimbăm și noi, ne înnoim gândurile, inserăm în matricea existențială elemente inedite, renunțăm la alte elemente desuete, și dacă ne-am putea compara pe noi înșine din prezent cu noi înșine de acum un an, am constata diferențe importante.
Cuvintele tale mi-au inserat bucuria specială, plină de rafinament, și mi-au ușurat timpul propriu.
Pe textul:
„În fiecare zi" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextTe simți “deposedată” de timpul subiectiv în care ai născut cuvintele, care niciodată nu e același, variind de la om la om, doar timpul obiectiv detașat de om este același pentru toți, curgând etern și perfect, căci “eul se despică”, născându-se două euri, unul stabilind corelații cu timpul propriu, celălalt fiind responsabil cu poeziile.
În lipsa relației eu-om-timp-identitate, ne-am “depersonaliza la maxim”, și am simți viața ca o “transă”, o catatonie, o prostrație.
În lipsa relației eu-om-timp-identitate, ne-am “depersonaliza la maxim”, și am simți viața ca o “transă”, o catatonie, o prostrație.
Pe textul:
„anxietate" de Daniela Luminita Teleoaca
0 suflu
ContextE în ordinea evoluției ca “nimeni să nu rămână același până la capăt”, prin maturizare gândirea evoluează, se lărgește perspectiva asupra vieții, fiecare an aduce o modificare a calității și cantității gândurilor, matricea ființială se actualizează, inserând unele elemente inedite și abandonând alte elemente desuete.
Fiecare cuvânt poetic e un țipăt, iar în hiatusul dintre “cuvinte” se așterne “liniștea” de dinaintea tumultului, suntem supervizați de efemer, al cărui cântec se aude încet, ca un “ecou”.
Fiecare cuvânt poetic e un țipăt, iar în hiatusul dintre “cuvinte” se așterne “liniștea” de dinaintea tumultului, suntem supervizați de efemer, al cărui cântec se aude încet, ca un “ecou”.
Pe textul:
„aproape cerc" de Valeriu D.G. Barbu
0 suflu
Context“Oamenii” care și-au pus pe epidermă “gratii” pentru ca sufletul să nu se elibereze și a-i lăsa pradă instinctelor dorind să se defuleze, “nu se mai recunosc”, căci “frica”, angoasa și atacul de panică i-au modelat dizgrațios, ca și cum ar fi alții, lipsiți de lumină și cu șiroaie de umbre curgând peste ei.
“Băltoacele” din “burta” vieții au căpătat un iz pestilențial, și viața “vomează” peste “oaza” specială în care ființează și se întinde frumosul.
Ești o poetă specială pentru mine, mereu în top 3.
“Băltoacele” din “burta” vieții au căpătat un iz pestilențial, și viața “vomează” peste “oaza” specială în care ființează și se întinde frumosul.
Ești o poetă specială pentru mine, mereu în top 3.
Pe textul:
„punem de-un ceai, de-o iubire, de altceva..." de Daniela Luminita Teleoaca
0 suflu
ContextSă te “înalți” pe “spiralele” poeziilor proprii și să ajungi în transcendent, ca un “mag” să ne explici esotericul, căci toți trăim în platitudine, somnolență și mediocritate, torpoarea presară în ochi “somnul” ce aduce “o liniște de miere” din care gustă visele diurne.
De fiecare dată când îți citesc poemele, am impresia că te oprești la jumătate, că lași ceva neterminat, că ai putea mai mult, ceea ce îmi place e consecvența lirică, nu însă și tiparul liric.
De fiecare dată când îți citesc poemele, am impresia că te oprești la jumătate, că lași ceva neterminat, că ai putea mai mult, ceea ce îmi place e consecvența lirică, nu însă și tiparul liric.
Pe textul:
„Lasă urme ca pe zăpadă" de Silviu Somesanu
0 suflu
ContextCând viața unui bărbat se “amestecă” cu viața unei “femei”, când cele două spații ființiale interferează în unele locuri și se suprapun în altele, când iubirea fuzionează sufletele, atunci identitatea fiecăruia se diluează, eurile dispar, sinele se micșorează până la un punct, iar gândurile nu se mai îndreaptă înspre lume, ci se focusează pe partener.
“Nașterea” iubirii “este doar înfrângerea întunericului” vieții prin care se mișca ființa cu centrul în singurătate, înscrisă într-un cerc existențial a cărui circumferință definea socialul.
“Nașterea” iubirii “este doar înfrângerea întunericului” vieții prin care se mișca ființa cu centrul în singurătate, înscrisă într-un cerc existențial a cărui circumferință definea socialul.
Pe textul:
„alb viu" de Valeriu D.G. Barbu
Recomandat0 suflu
Context“În toată mizeria” împrăștiată “de instinctele dezlănțuite”, troglodite, răbufnind în violențe, se întrezărește “chipul” pe care-l porți cu tine tot timpul, cu “măști” purtate în societate și fără mască în intimitatea solitudinii, însă poeziile îi conferă chipului luminiscențe.
“Subconștientul” nu poate avea lumină în el, căci prin el toate se mișcă haotic și ilogic, spre deosebire de supraconștient care posedă lumina lucidității tot timpul.
“Subconștientul” nu poate avea lumină în el, căci prin el toate se mișcă haotic și ilogic, spre deosebire de supraconștient care posedă lumina lucidității tot timpul.
Pe textul:
„ a cincea scrisoare a îngerului " de Relu Cazacu
0 suflu
Context“Nimic nu este foarte important”, cu excepția punctelor nodale din destin, care-l pot influența decisiv, însă puncte nodale au numai existențele complexe, alambicate și dinamice, iar viețile serbede, fade, simple și rectilinii nu posedă puncte nodale.
“Viața trece-n grabă, fără tihnă”, prin “timpul” ce parcă e tot mai flămând de secunde, pe care le îngurgitează cu o poftă tot mai mare, însă timpul din viața ta a devenit special, fiind aureolat cu poezii.
“Viața trece-n grabă, fără tihnă”, prin “timpul” ce parcă e tot mai flămând de secunde, pe care le îngurgitează cu o poftă tot mai mare, însă timpul din viața ta a devenit special, fiind aureolat cu poezii.
Pe textul:
„Doamnă" de Silviu Somesanu
0 suflu
ContextELENA
Calitatea comentariului mi-a scos bucuria din genunea ființării, a împins-o dincolo de limitele normale, și a adus-o în compania fericirii.
Te mai aștept cu drag să-mi induci și alte bucurii într-o viață ce oscilează între fadoare și febrilitate.
Calitatea comentariului mi-a scos bucuria din genunea ființării, a împins-o dincolo de limitele normale, și a adus-o în compania fericirii.
Te mai aștept cu drag să-mi induci și alte bucurii într-o viață ce oscilează între fadoare și febrilitate.
Pe textul:
„Defectele și lipsa lor. Calitățile" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextSă nu punem întrebări iubirii, căci ne-ar putea da răspunsuri absurde, fiindcă iubirea ține de rațiunile inimii care nu sunt consecvente, afectate de versatilitate, să lăsăm liberă iubirea să modeleze corpul, să umple golurile, să transfigureze stările și să influențeze eurile, să ne “lăsăm iubiți” așa cum respirăm, simplu, firesc și genuin.
Plictisul ne transformă în “umbră” lumina, pe când iubirea ne transformă în luminiscențe umbrele.
Plictisul ne transformă în “umbră” lumina, pe când iubirea ne transformă în luminiscențe umbrele.
Pe textul:
„dacă mă întrebi cum răsare soarele" de Tudor Gheorghe Calotescu
0 suflu
ContextFiecare om își ridică la marginile spațiului săi ființial “ziduri”, pentru ca ceilalți să nu pătrundă în ele, terfelind intimitatea și pângărind transparența sufletului, și doar iubirea e “ceva călduros, care strânge rănile”, însă dacă are ca efect decepția, iubirea creează cea mai adâncă rană.
“După ce creștem și murim”, zidurile se dărâmă și trecem într-o altă viață, cu altă iubire, construind alte ziduri.
“După ce creștem și murim”, zidurile se dărâmă și trecem într-o altă viață, cu altă iubire, construind alte ziduri.
Pe textul:
„te visam lângă apă" de Antonia-Luiza Zavalic
Recomandat0 suflu
Context“Când interiorul tău dă pe dinafară”, suferința se agață cu ghearele de corp, pentru a nu aluneca în irealitatea din real, lumea ta spirituală având o abundență necontrolată de spirit, o inflație de spații, umple golurile din celelalte lumi spirituale ale oamenilor, prin ale căror “fisuri” “respiră” “durerea”-stare, “durerea-identitate, durerea-destin”, ca un “plâns” coroziv ce ruginește ființa.
Îmbini liricul cu gnomicul și ceea ce iese mulțumește și un critic exigent.
Îmbini liricul cu gnomicul și ceea ce iese mulțumește și un critic exigent.
Pe textul:
„arbore genealogic" de Daniela Luminita Teleoaca
0 suflu
Context