Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@relu-cazacuRC
Relu Cazacu
@relu-cazacu
Poezie

a cincea scrisoare a îngerului

1 min lectură·
Mediu
scuipi un"Tatăl nostru" în viteză
ieșind din lift
aripile mele prinse în ușa blocului
trântită de tine
se scutură de pene
câteva cad pe umărul tău
lângă mătreață
cu vocea inocentă a unui copil
îți șoptesc:
te vei întoarce în casa
și în patul tău
toate rolurile tale
șerpuindu-se printre spasmele musculare
noaptea
în somn
te vor bântui
în brațele fricii vei ține lumânări aprinse
căutând în locurile întunecate din boscheții subconștientului
un
Tu
real
vei vedea cât de stranii sunt umbrele măștilor purtate ziua
devorate de instinctele dezlănțuite
în toată mizeria vei zări un chip
este al tău
poartă-l
023.685
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
100
Citire
1 min
Versuri
26
Actualizat

Cum sa citezi

Relu Cazacu. “ a cincea scrisoare a îngerului .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/relu-cazacu/poezie/14093335/a-cincea-scrisoare-a-ingerului

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu✓
“În toată mizeria” împrăștiată “de instinctele dezlănțuite”, troglodite, răbufnind în violențe, se întrezărește “chipul” pe care-l porți cu tine tot timpul, cu “măști” purtate în societate și fără mască în intimitatea solitudinii, însă poeziile îi conferă chipului luminiscențe.
“Subconștientul” nu poate avea lumină în el, căci prin el toate se mișcă haotic și ilogic, spre deosebire de supraconștient care posedă lumina lucidității tot timpul.
0
@relu-cazacuRCRelu Cazacu✓
Printre atâtea măști purtate zilnic e greu să ne mai recunoaștem propriul chip. Răzvan , mulțumesc de trecere.
0