alb viu

Când viața unui bărbat se “amestecă” cu viața unei “femei”, când cele două spații ființiale interferează în unele locuri și se suprapun în altele, când iubirea fuzionează sufletele, atunci identitatea fiecăruia se diluează, eurile dispar, sinele se micșorează până la un punct, iar gândurile nu se mai îndreaptă înspre lume, ci se focusează pe partener.
“Nașterea” iubirii “este doar înfrângerea întunericului” vieții prin care se mișca ființa cu centrul în singurătate, înscrisă într-un cerc existențial a cărui circumferință definea socialul.

și cercul devine spirală...
mulțam om bun

Valeriu, imagistica ta a fost întotdeauna punctul forte, la fel ca în Arlechinul cu fesul pe dos. Un pic de șlefuire și este totul perfect, se poate evita repetiția, de exemplu, a prozaicului "și apoi". Un limbaj mai concentrat te-ar avantaja, mai ales că la tine nu există riscul ermetismului.

e cum ai turna vinul în cupă
și apoi să nu-l mai bea decât Charon / numai pentru Charon

pentru încă o generație și apoi o alta / pentru generațiile viitoare

te felicit pentru punctele forte ale poeziei tale, mai ales pentru arborele vieții din definiția aforistico-filozofică

Metafore curg una dupa alta intr-o superba cantare. Mi-a placut mult!

sărumâna Veronica

o intenție salutară de imn închinat simbolului feminin, în stilul carecteristic lui Valu, alert, viu și înțelept, femeia își ia podiumul în primire pe metafora ridicată de autor într-un poem bine închegat...frumos sentiment poetic

Ionuț, așa este, juste observații, mulțam fain
Eugen, podiumul este înseși ea...