Poezie
aproape cerc
1 min lectură·
Mediu
nu eu am desenat așa
liniștea dintre două cuvinte
orice e pentru prima oară
poate fi și pentru ultima
și astfel
în iluzia veșniciei
s-a născocit ecoul
care la rândul lui a pretins un fiu
(ai prins acum ideea de bigbang? -
nu ne rămâne decât să ne iubim
rotund)
nu eu am descoperit roata
nici ireversibila ei desfășurare
dar
direct de la Prometeu
întâiul am fost cel care
a primit focul
și neputința lui de a trăi
fără combustibil și aer
chip și asemănare omului
/
cine a înțeles cuvintele s-a temut
fiindcă
nimeni nu rămâne același până la capăt
033.719
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Valeriu D.G. Barbu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 101
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Valeriu D.G. Barbu. “aproape cerc.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valeriu-d-g-barbu/poezie/14093439/aproape-cercComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Distincție acordată
,,nu eu am desenat așa
liniștea dintre două cuvinte” – frumos, liniștea dintre cuvinte te încarcă încă de la început ncu răbdare și frumusețe de a merge mai departe, indiferent pentru a câta oară ar fi!
„în iluzia veșniciei
s-a născocit ecoul” – iluzie și veșnicie împreună dă starea de efemer? Poate da sau nu! Ecoul poate fi uneori doar o iluzie, chiar și ca iluzie e important să fie auzit.
„„(ai prins acum ideea de bigbang? -
nu ne rămâne decât să ne iubim
rotund)” – mi se pare că de fapt aici e sâmburele poemului, de aici vor rodi cele ce vor urma, fiindcă
„nu eu am descoperit roata
nici ireversibila ei desfășurare
dar
cine a înțeles cuvintele s-a temut
fiindcă
nimeni nu rămâne același până la capăt”
liniștea dintre două cuvinte” – frumos, liniștea dintre cuvinte te încarcă încă de la început ncu răbdare și frumusețe de a merge mai departe, indiferent pentru a câta oară ar fi!
„în iluzia veșniciei
s-a născocit ecoul” – iluzie și veșnicie împreună dă starea de efemer? Poate da sau nu! Ecoul poate fi uneori doar o iluzie, chiar și ca iluzie e important să fie auzit.
„„(ai prins acum ideea de bigbang? -
nu ne rămâne decât să ne iubim
rotund)” – mi se pare că de fapt aici e sâmburele poemului, de aici vor rodi cele ce vor urma, fiindcă
„nu eu am descoperit roata
nici ireversibila ei desfășurare
dar
cine a înțeles cuvintele s-a temut
fiindcă
nimeni nu rămâne același până la capăt”
0
Răzvan, ca de obicei, foarte atent la mesaajul textului, intuit, sper ca ecoul la ecou al acelui mulțumesc pentru consecvență și limpezime să ajungă la tine...
Maria, scriam cândva că Prometeu a vrut de fapt să dea foc lumii, nu să-i dea focul... sărumâna, deci pot să-ți zic Prometeu la feminin, cum ar fi? Prometeea
Maria, scriam cândva că Prometeu a vrut de fapt să dea foc lumii, nu să-i dea focul... sărumâna, deci pot să-ți zic Prometeu la feminin, cum ar fi? Prometeea
0

Fiecare cuvânt poetic e un țipăt, iar în hiatusul dintre “cuvinte” se așterne “liniștea” de dinaintea tumultului, suntem supervizați de efemer, al cărui cântec se aude încet, ca un “ecou”.