Poezie
șopârle, soare, greieri și uitare
1 min lectură·
Mediu
astăzi vântul își face de lucru printre noi
nisipul își urmează chemarea biciuindu-mă
ziua pândește miezul veri dezmorțindu-se
și se adună în oglinda cerului
mâncându-și coada
soarele a uitat unde trebuia să ajungă,
s-a ciucit lângă noi și ascultă povestea unei nopți de vară
iar eu, obosit și cu gâtul uscat
n-am vrut să mă opresc
și am lăsat povestea să-și depene amintirile
în căușul palmei stângi am găsit umbra unui greier
murise încercând să urnească tăcerea
din visul amețitoarei ape
ce a uitat că până și umbrele
îmbracă dantelă de rouă când își iau zborul
nisipul deslușește tivgi uitate
șopârle năpârlesc cerul golit
un greier decupează cercul morții
pământul în uitare s-a-nvelit
023.546
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Macovei Costel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 113
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Macovei Costel. “șopârle, soare, greieri și uitare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14093629/soparle-soare-greieri-si-uitareComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MCMultumesc Razvan pentru rabdare, consecventa si semn.
0
“Pământul” cu atâția oameni pe el, vrea să-și ia un concediu, să se înfășoare în “uitarea” stenică, iar dacă oamenii ar fi umbre fără greutate, pământul ar crede că s-a teleportat în rai (nemaisusținând greutatea omenirii).