Raluca Rus (Sîrbu)

Unghii crescute-n suflet – Dureri lăturalnice de sus în jos – Criza adolescentină a depresiei, Copilul ce-și cere iertare mamei pentru că l-a născut. Haos al gândurilor – libertatea Nu

după ce mi-am cusut poezia de suflet a început să mă doară din ce în ce mai des. la început credeam că e din cauza înțepăturilor de ac pentru ca, mai târziu, să realizez că mă dureau

stăteam și sorbeam din cafea la aceeași cafenea prăfuită de pași mereu străini, în fiecare luni dimineața, la aceeași oră. în cafea se învârteau tot felul de lumi cu oameni triști sau fericiți

Motto: „A vedea divinul în prietenul nostru este dovada că am descoperit divinul în noi înșine” Prolog - Sakura, spune-mi ce vrei să afli scrutând cerul? - Aș vrea să știu dacă

ne-am cicatrizat unul într-altul... acum port chipul rănii tale – îl maschez sub zâmbete – în zadar! suspin și curg mereu în acorduri de vioară noaptea se lasă tristă peste mine mi-s ochii de

M-ai luat de mână...ți-am spus de mii de ori că fragilitatea se naște odată cu omul, că prima dată vedem umbre, nu imagini clare, dar n-ai vrut să m-asculți. M-ai luat de mână la fel cum ia un copil

Termenul de morală are origine latină, mos – mores însemnând obicei, obișnuință, morav. Inițial, și termenul de „etică”, cu etimologie greacă (ethos), desemnează aceleași lucruri. Specializările

în mai bat clopotele morții frunze se coboară din copacul vieții rând pe rând se mai aprinde-o lumânare... singurătatea nu mai poartă cortegiu de sublim... în mai bat clopotele morții

Cum ar fi dacă am putea, printr-o alchimie pură, să creăm un parfum al vieții, dureros de amețitor, dar odată inspirat să ne pătrundă în plămâni și să ne poarte, fără drept de apărare, pe valurile

Înger cu aripi de hârtie ce se topesc la prima atingere a Soarelui...chiar ai crezut în mitul păsării Phoenix? E mult prea ușor să trăiești în iluzii...dar nu sunt aripile ceea ce fac un

Erau izvoare din zdrobiri de diamante și fâșii desprinse din lună...cântau doar crengile copacilor la harpa raiului printre lacrimi de cireș. Veșmântul de mătase al fluturilor, parfumul înțepător de

Mă doare singurătatea din lanul de secară...miroase a lacrimi vărsate tăcut, iar sunetul lor, lovind granulele de pământ, îmi incendiază timpanele în strigăte mute... Ce mai contează o dezamăgire

Aud cum bate timpul insistent la ușă, dar eu...eu refuz să îi deschid! Prefer să mă înfășor cu petale din parfumul regretului, să mă apese melancolic tristețea ce s-a născut când greierii își cântau

Ființei umane îi aparține, în mod esențial, actul de valorizare a obiectelor și semenilor care-o înconjoară, a faptelor pe care le îndeplinește. Din momentul în care există, omul proiectează atribute

Mă tot gândesc cât voi mai permite ca paradoxurile ce iau naștere în mine să-mi întoarcă universul cu 360 de grade și să mă pierd inconștientă și amețită de lava de sentimente ce a erupt din vulcanul

Mi s-a întâmplat de multe ori să vreau să scriu, să simt că nu îmi voi găsi liniștea și pacea interioară dacă nu fac cuvintele martori trăirilor mele (la fel ca atunci când povestești prietenilor o

Ieri mi-am ridicat privirea spre cer și am strigat: \"Timp, te urăsc că mă controlezi și nu te pot controla!\"...și după aproximativ două ore în care ploaia mi-a fost suflet căzând din cer pe

Mă uit împrejur și viața mi se sparge asemeni unor oglinzi paralele, una câte una, dureros și orbitor, cu cioburi mărunte împrăștiate pretutindeni, și tot așa, parcă la infinit, până când mă aproprii

Personaje 1. Un demon – trimisul lui Lucifer la Moarte 2. Moartea – păzitoare a Cimitirului Sufletelor Rătăcite 3. Îngerul – cel care vine la Moarte și este acuzat 4. Lucifer – conducătorul