Parfumul vieții...

Cum ar fi dacă am putea, printr-o alchimie pură, să creăm un parfum al vieții, dureros de amețitor, dar odată inspirat să ne pătrundă în plămâni și să ne poarte, fără drept de apărare, pe valurile incandescente ale destinului nostru? Cu nuanțe fine de mosc, rătăcite printre tente de portocale și flori de cireș...un strop de fericire sfâșietor prin puternicul miros, și totuși de nerecunoscut printre combinația de suferință și dezamăgire...un picur de iubire și speranță pentru echilibru, iar nota finală: farmecul vieții însăși! Sticluța? Cea mai ciudată formă pe care nici măcar geniul dintre genii nu și-o poate imagina! La urma urmei, niciodată viața nu a fost atât de simplă pe cât ne-am imaginat-o...și nici atât de complicată...dacă nu ar exista un echilibru perfect, menținut prin legile universale, noi nu am mai fi aici... Cât despre preț...eu cred că este ceva de neprețuit...Dumnezeu, sau cine știe ce sau cine, ne îmbată cu el de fiecare dată când deschidem ochii...