Cafea și fluturi

raluca,
un text plăcut la lectură, un text al cărui discurs urcă și cade într-o atmosferă și tensiune ce încântă prin însăși modul de abordare a lirismului!
imaginile construiesc și închid în același timp lumi ce par a fi ale poetului uneori, dar și imagini ce (de)naturează, estetic vorbind, corpusul plin de vitalitate al poeticii pe care o propui!
am citit un text plăcut, construit într-o atmosferă specifică!
cu prietenie, petru sebastian!

iti multumesc pentru trecere si pentru cuvinte! :)

ce text patetic și plin de șabloane!
pași mereu străini, asta se tot repetă de secole. fluturii, deși efemeride, sunt aduși etern în discurs, așa, pur și simplu, fără vreo încercare de a scoate și altceva din simbolistica lor. apoi moliile, evident! căci dacă sunt fluturi, de ce nu și molii?
și, surpriză, chiar în jurul becului!
plus folosirea cam sucită a verbelor, mai ales în prima parte.
acest text se poate sintetiza așa: te îneci în cafea precum un fluture, stau și ascult moliile, de ce nu vii, de ce nu vii, de ce nu te întorci la mine?
restul e umplutură.

nu scriu pentru a placea lumii, ci din pasiune, iar daca sunt plina de sabloane, asta e, ghinion, eu scriu ceea ce vad prin simturi. fluturii au o semnificatie la mine, pe care nu ai de unde sa o stii, nu te invinuiesc sau iti reprosez asta, dar tocmai de aceea nu poti vedea mai departe de umplutura. nu vreau sa explic ce am vrut de fapt sa zic prin poezia asta, nu de aceea am scris-o si oricum nu vreau sa iti impun sa-ti placa nici tie, nici altcuiva.

merci de trecere!